Conjugare a căi

Conjugarea verbului a căi: eu căiesc, tu căiești, el ea căiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a căi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a căi”!

Verbul a căi conjugat la prezent

eu căiesc
tu căiești
el ea căiește
noi căim
voi căiți
ei ele căiți

Verbul a căi conjugat la viitor

eu voi căi
tu vei căi
el ea va căi
noi vom căi
voi veți căi
ei ele vor căi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a căi conjugare la condițional prezent

eu aș căi
tu ai căi
el ea ar căi
noi am căi
voi ați căi
ei ele ar căi

Verbul a căi conjugare la condițional perfect

eu aș fi căit
tu ai fi căit
el ea ar fi căit
noi am fi căit
voi ați fi căit
ei ele ar fi căit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a căi la conjunctiv prezent

eu să fiu căiesc
tu să fii căiești
el ea să fie căiască
noi să fim căim
voi să fiți căiți
ei ele să fie căiască

Conjug a căi la imperfect

eu căiam
tu căiai
el ea căia
noi căiam
voi căiați
ei ele căiau

A căi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu căisem
tu căiseși
el ea căise
noi căiserăm
voi căiserăți
ei ele căiseră

Verbul a căi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi căit
tu să fi căit
el ea să fi căit
noi să fi căit
voi să fi căit
ei ele să fi căit

Conjugare a căi la perfectul simplu

eu căii
tu căiși
el ea căi
noi căirăm
voi căirăți
ei ele căiră

Conjugarea verbului a căi la perfectul compus

eu am căit
tu ai căit
el ea a căit
noi am căit
voi ați căit
ei ele ar căit

Conjugă a căi la viitor anterior

eu voi fi căit
tu vei fi căit
el ea va fi căit
noi vom fi căit
voi veți fi căit
ei ele vor fi căit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a căi

CĂÍ, căiesc, verb IV.

1. reflexiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», «pentru» sati prin conjuncție «că», «pentru că») A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște o greșeală făcută. Unul spuse că se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, L. 367. Nu face una ca asta că te-i căi mai pe urmă. ALECSANDRI, T. 332. I-aș spune și nu-ndrăznesc, Aș tăcea și mă căiesc. HODOȘ, P. P. 31.

2. tranzitiv (Rar) A compătimi, a plînge pe cineva; a căina. Iar pe drum cine trecea... Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

căind

Participiu

căit

Infinitiv scurt

căi

Imfinitiv lung

căind