Conjugare a cugeta

Conjugarea verbului a cugeta: eu cuget, tu cugeți, el ea cugetă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a cugeta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cugeta”!

Verbul a cugeta conjugat la prezent

eu cuget
tu cugeți
el ea cugetă
noi cugetăm
voi cugetați
ei ele cugetați

Verbul a cugeta conjugat la viitor

eu voi cugeta
tu vei cugeta
el ea va cugeta
noi vom cugeta
voi veți cugeta
ei ele vor cugeta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a cugeta conjugare la condițional prezent

eu aș cugeta
tu ai cugeta
el ea ar cugeta
noi am cugeta
voi ați cugeta
ei ele ar cugeta

Verbul a cugeta conjugare la condițional perfect

eu aș fi cugetat
tu ai fi cugetat
el ea ar fi cugetat
noi am fi cugetat
voi ați fi cugetat
ei ele ar fi cugetat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a cugeta la conjunctiv prezent

eu să fiu cuget
tu să fii cugeți
el ea să fie cugete
noi să fim cugetăm
voi să fiți cugetați
ei ele să fie cugete

Conjug a cugeta la imperfect

eu cugetam
tu cugetai
el ea cugeta
noi cugetam
voi cugetați
ei ele cugetau

A cugeta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu cugetasem
tu cugetaseși
el ea cugetase
noi cugetaserăm
voi cugetaserăți
ei ele cugetaseră

Verbul a cugeta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi cugetat
tu să fi cugetat
el ea să fi cugetat
noi să fi cugetat
voi să fi cugetat
ei ele să fi cugetat

Conjugare a cugeta la perfectul simplu

eu cugetai
tu cugetași
el ea cugetă
noi cugetarăm
voi cugetarăți
ei ele cugetară

Conjugarea verbului a cugeta la perfectul compus

eu am cugetat
tu ai cugetat
el ea a cugetat
noi am cugetat
voi ați cugetat
ei ele ar cugetat

Conjugă a cugeta la viitor anterior

eu voi fi cugetat
tu vei fi cugetat
el ea va fi cugetat
noi vom fi cugetat
voi veți fi cugetat
ei ele vor fi cugetat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a cugeta

CUGETÁ, cúget, verb

I. intranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau, învechit, «asupra») A avea gîndurile concentrate asupra unui subiect; a urmări o idee, a medita; a se gîndi. Era un om care citea și care cugeta în singurătatea lui. SADOVEANU, O. VIII

7. A stat așa singur, cu ochii înghețați, cugetînd la o răzbunare cruntă, însă încă nedeslușită. SADOVEANU, M. C. 44. Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de la țară. VLAHUȚĂ, O. A. 285. Ercule... prinse a cugeta asupra vorbelor celor două muieri. ISPIRESCU, U. 27.
• reflexiv (Rar) A sta pe gînduri, a chibzui, a cumpăni; a se gîndi. E un moment mare, să mă cuget mai întăi-gîndi el. EMINESCU, N. 58.
♦ (Urmat de o completivă directă) A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. Cugetă că de mă vei părăsi, voi muri negreșit. NEGRUZZI, S.I 19.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A-și închipui ceva sau pe cineva. Ș-acum, cînd închid ochii și-l cuget, pare că mă uit la dînsul. VLAHUȚĂ, O. A. 145.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

cugetând

Participiu

cugetat

Infinitiv scurt

cugeta

Imfinitiv lung

cugetând