eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cugeta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Cugeta [ cu-ge-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU cugeta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cugeta în mai multe dicționare

Definițiile pentru cugeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a cugeta
Verbul: a cugeta (forma la infinitiv)
A cugeta conjugat la timpul prezent:
  • eu cuget
  • tu cugeți
  • el ea cugetă
  • noi cugetăm
  • voi cugetați
  • ei ele cugetă
VEZI VERBUL a cugeta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUGETA:
CUGETÁ, cúget, verb

I. intranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau, învechit, «asupra») A avea gîndurile concentrate asupra unui subiect; a urmări o idee, a medita; a se gîndi. Era un om care citea și care cugeta în singurătatea lui. SADOVEANU, O. VIII

7. A stat așa singur, cu ochii înghețați, cugetînd la o răzbunare cruntă, însă încă nedeslușită. SADOVEANU, M. C. 44. Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de la țară. VLAHUȚĂ, O. A. 285. Ercule... prinse a cugeta asupra vorbelor celor două muieri. ISPIRESCU, U. 27.
       • reflexiv (Rar) A sta pe gînduri, a chibzui, a cumpăni; a se gîndi. E un moment mare, să mă cuget mai întăi-gîndi el. EMINESCU, N. 58.
♦ (Urmat de o completivă directă) A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. Cugetă că de mă vei părăsi, voi muri negreșit. NEGRUZZI, S.I 19.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A-și închipui ceva sau pe cineva. Ș-acum, cînd închid ochii și-l cuget, pare că mă uit la dînsul. VLAHUȚĂ, O. A. 145.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cugeta
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cugeta:
cugetá (cugetát, cugetát), verb

– A se gîndi, a reflecta, a medita. latina cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); conform albaneză kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), vezi italiana coitare, vezi limba franceza cuidier, spaniolă, portugheză cuidar.

– derivat cuget, substantiv neutru (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un derivat romanic, conform lec. kúšetu, vezi esp. cuita, gal. coita; cugetător, substantiv masculin (gînditor; filozof); cugetăcios (variantă cugetăreț), adjectiv (învechit, rezonabil, judicios); cugetare, substantiv feminin (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adjectiv (nerespectuos); precugeta, verb (a premedita), format artificial pe baza limba franceza préméditer.
Forme diferite ale cuvantului cugeta: cugetát cuget

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

cugeta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cugeta:
cugeta [Atestat: CORESI, EV. 18 / prezentul indicativ: cuget și (îvr) cugetatez / Etimologie: moștenit din latinescul cogito, -are] 1 vi A medita. 2 vi A se gândi la ceva. 3 verb reflexiv: (Trs) A chibzui. 4 vi A-și da seama. 5 vi A ține seama de... 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) considera. 8 verb tranzitiv: (Înv) A născoci. 9 verb tranzitiv: (Înv; îe) A cugeta sfaturi A unelti. 10 vi A plănui. 11 vi (înv; îe) A cugeta (în) bine sau (în) rău (cuiva) A voi binele sau răul cuiva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cugeta
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cugeta:
cugetá vezi

1. a forma în spirit idei, imagini despre un lucru;

2. a chibzui, a-și da seama: cugetă bine;

3. a avea o părere oarecare: el cugetă ca și mine;

4. a avea o intențiune, a-și forma un plan: cuget să plec. [latina COGITARE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUGETA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUGETA:
CUGETÁ, cúget, verb

I. intranzitiv A urmări o idee, a medita; a se gândi.
♦ reflexiv (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni.
♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare.

– latina cogitare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CUGETA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUGETA:
CUGETÁ, cúget, verb

I. intranzitiv A urmări o idee, a medita; a se gândi.
♦ reflexiv (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni.
♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare.

– latina cogitare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CUGETA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUGETA:
CUGETA verb

1. a chibzui, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (învechit) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (verb reflexiv:ea să cugeta în liniște.)

2. a filozofa. (Nu mai cugeta întreaga zi!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cugeta
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cugeta:
cugeta verb vezi APRECIA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. GĂSI. GÎNDI. INTENȚIONA. JUDECA. OPINA. PLĂNUI. PROIECTA. SOCOTI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cugeta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cugeta:
cugetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cugét, persoana a treia singular: el / ea și plural cúgetă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUGETA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUGETA:
CUGETÁ verb

1. vezi chibzui.

2. vezi filozofa.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

cugeta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cugeta:
cugetá (a cugeta) verb, indicativ prezent 3 cúgetă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CUGETA'
cufúrtițăcugeicăcugelcăCÚGETCUGETÁcugetăciosCUGETÁRECUGETAREACUGETĂRÉȚ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cugeta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cugeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
18 / prezentul indicativ: cuget și îvr cugetatez / Etimologie: moștenit din latinescul cogito, -are] 1 vi A medita.
9 verb tranzitiv: Înv; îe A cugeta sfaturi A unelti.
11 vi înv; îe A cugeta în bine sau în rău cuiva A voi binele sau răul cuiva.
Verb reflexiv:ea să cugeta în liniște.
Nu mai cugeta întreaga zi!.
Cugetá a cugeta verb, indicativ prezent 3 cúgetă.

GRAMATICA cuvântului cugeta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cugeta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cugeta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cugeta sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul cugeta se conjugă: ei ele cúgetă

CUM DESPART ÎN SILABE cugeta?
Vezi cuvântul cugeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cugeta?
[ cu-ge-ta ]
Se pare că cuvântul cugeta are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cugeta

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi numai urechi sau a-și deschide urechile în patru?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
parte a burgheziei adeptă a liberalismului
a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri
a asculta foarte atent
trăsăturile caracteristice ale unei țări, ale unei epoci etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app