Conjugare a dăinui

Conjugarea verbului a dăinui: eu dăinui, tu dăinui, el ea dăinuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dăinui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dăinui”!

Verbul a dăinui conjugat la prezent

eu dăinui
tu dăinui
el ea dăinuie
noi dăinuim
voi dăinuiți
ei ele dăinuiți

Verbul a dăinui conjugat la viitor

eu voi dăinui
tu vei dăinui
el ea va dăinui
noi vom dăinui
voi veți dăinui
ei ele vor dăinui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dăinui conjugare la condițional prezent

eu aș dăinui
tu ai dăinui
el ea ar dăinui
noi am dăinui
voi ați dăinui
ei ele ar dăinui

Verbul a dăinui conjugare la condițional perfect

eu aș fi dăinuit
tu ai fi dăinuit
el ea ar fi dăinuit
noi am fi dăinuit
voi ați fi dăinuit
ei ele ar fi dăinuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dăinui la conjunctiv prezent

eu să fiu dăinui
tu să fii dăinui
el ea să fie dăinuie
noi să fim dăinuim
voi să fiți dăinuiți
ei ele să fie dăinuie

Conjug a dăinui la imperfect

eu dăinuiam
tu dăinuiai
el ea dăinuia
noi dăinuiam
voi dăinuiați
ei ele dăinuiau

A dăinui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dăinuisem
tu dăinuiseși
el ea dăinuise
noi dăinuiserăm
voi dăinuiserăți
ei ele dăinuiseră

Verbul a dăinui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dăinuit
tu să fi dăinuit
el ea să fi dăinuit
noi să fi dăinuit
voi să fi dăinuit
ei ele să fi dăinuit

Conjugare a dăinui la perfectul simplu

eu dăinuii
tu dăinuiși
el ea dăinui
noi dăinuirăm
voi dăinuirăți
ei ele dăinuiră

Conjugarea verbului a dăinui la perfectul compus

eu am dăinuit
tu ai dăinuit
el ea a dăinuit
noi am dăinuit
voi ați dăinuit
ei ele ar dăinuit

Conjugă a dăinui la viitor anterior

eu voi fi dăinuit
tu vei fi dăinuit
el ea va fi dăinuit
noi vom fi dăinuit
voi veți fi dăinuit
ei ele vor fi dăinuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dăinui

DĂINUÍ, dăinuiesc și dăinui, verb IV. intranzitiv (Mai ales la persoană

3) A ține un timp îndelungat, a se prelungi în timp; a dura, a persista. Moara cea veche... și acum dăinuiește. SADOVEANU, O. I 405. Aceste petreceri dăinuiră pînă după miezul nopții. BOLINTINEANU, O. 298.
♦ (Despre ființe) A trăi, a viețui, a exista. Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? EMINESCU, O. IV 39.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dăinuind

Participiu

dăinuit

Infinitiv scurt

dăinui

Imfinitiv lung

dăinuind