 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a furnica conjugat la prezent
Verbul a furnica conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a furnica conjugare la condițional prezent
Verbul a furnica conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a furnica la conjunctiv prezent
Conjug a furnica la imperfect
A furnica conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a furnica conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a furnica la perfectul simplu
Conjugarea verbului a furnica la perfectul compus
Conjugă a furnica la viitor anterior
|
|
Definiție din
furnícă (-ci), substantiv femininDicționarul etimologic român – Insectă din ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl. furnigă, istr. frunigę. latina formῑca (Pușcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445; DAR), conform italiana formica, prov., cat., portugheză formiga, limba franceza fourmi, spaniolă hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica). Formele dialectale din spaniolă și din limba franceza fourniga, fournigo par a demonstra că n, explicat de Candrea-Dens., prin influența labialei, este anterior limba română (conform Meyer, albaneză St., IV, 84). derivat furnica, verb (a mișuna, a forfoti; a ustura, a înțepa), poate reprezenta direct. latina formicāre (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446; DAR); furnicătură (variantă furnicăreală), substantiv feminin (usturime, înțepătură); furnicat, substantiv neutru (usturime, înțepătură); furnicar, substantiv neutru (mușuroi; mulțime care mișună), megl. furmigar, conform calabrez furmicaru (Pușcariu 683; Candrea-Dens., 698 și DAR îl consideră derivat de la un latina *formῑcārium; poate fi un derivat intern. al limba română); înfurnica, verb (învechit, a mișuna); furnicar, substantiv masculin (furnică, Formica rubra; mamifer care se hrănește cu furnici, Merops apiaster; pasăre, albinărel, Picus minor); furnicei (variantă funicei), substantiv masculin plural (urticarie; cîrcel); furnicos, adjectiv (plin de furnici). |
