Conjugare a diferenția

Conjugarea verbului a diferenția: eu diferențiez, tu diferențiezi, el ea diferențiază la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a diferenția”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a diferenția”!

Verbul a diferenția conjugat la prezent

eu diferențiez
tu diferențiezi
el ea diferențiază
noi diferențiem
voi diferențiați
ei ele diferențiați

Verbul a diferenția conjugat la viitor

eu voi diferenția
tu vei diferenția
el ea va diferenția
noi vom diferenția
voi veți diferenția
ei ele vor diferenția

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a diferenția conjugare la condițional prezent

eu aș diferenția
tu ai diferenția
el ea ar diferenția
noi am diferenția
voi ați diferenția
ei ele ar diferenția

Verbul a diferenția conjugare la condițional perfect

eu aș fi diferențiat
tu ai fi diferențiat
el ea ar fi diferențiat
noi am fi diferențiat
voi ați fi diferențiat
ei ele ar fi diferențiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a diferenția la conjunctiv prezent

eu să fiu diferențiez
tu să fii diferențiezi
el ea să fie diferențieze
noi să fim diferențiem
voi să fiți diferențiați
ei ele să fie diferențieze

Conjug a diferenția la imperfect

eu diferențiam
tu diferențiai
el ea diferenția
noi diferențiam
voi diferențiați
ei ele diferențiau

A diferenția conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu diferențiasem
tu diferențiaseși
el ea diferențiase
noi diferențiaserăm
voi diferențiaserăți
ei ele diferențiaseră

Verbul a diferenția conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi diferențiat
tu să fi diferențiat
el ea să fi diferențiat
noi să fi diferențiat
voi să fi diferențiat
ei ele să fi diferențiat

Conjugare a diferenția la perfectul simplu

eu diferențiai
tu diferențiași
el ea diferenție
noi diferențiarăm
voi diferențiarăți
ei ele diferențiară

Conjugarea verbului a diferenția la perfectul compus

eu am diferențiat
tu ai diferențiat
el ea a diferențiat
noi am diferențiat
voi ați diferențiat
ei ele ar diferențiat

Conjugă a diferenția la viitor anterior

eu voi fi diferențiat
tu vei fi diferențiat
el ea va fi diferențiat
noi vom fi diferențiat
voi veți fi diferențiat
ei ele vor fi diferențiat

Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a

VEZI DEFINIŢII a diferenția

diferențiá [Atestat: CONV. literar III, 152 / V: (îvr) rințá / P: ți-a / prezentul indicativ: iéz / Etimologie: franceza différencier] 1 verb tranzitiv: (C.i. două sau mai multe noțiuni, ființe, obiecte etc.) A delimita caracterele specifice spre a stabili deosebirile, a marca, a face să apară diferențele Si: a deosebi, (îvr) a osebi. 2 verb reflexiv: A se distinge dintr-un ansamblu prin particularități, trăsături caracteristice. 3 verb reflexiv: A se caracteriza prin anumite diferențe în raport cu... 4 verb reflexiv: A nu mai fi la fel cu... 5 (Mat) A calcula o diferențială (11) sau o derivată.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

diferențiind

Participiu

diferențiat

Infinitiv scurt

diferenția

Imfinitiv lung

diferențiind