Conjugare a dispune

Conjugarea verbului a dispune: eu dispun, tu dispui, el ea dispune la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dispune”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dispune”!

Verbul a dispune conjugat la prezent

eu dispun
tu dispui
el ea dispune
noi dispunem
voi dispuneți
ei ele dispuneți

Verbul a dispune conjugat la viitor

eu voi dispune
tu vei dispune
el ea va dispune
noi vom dispune
voi veți dispune
ei ele vor dispune

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dispune conjugare la condițional prezent

eu aș dispune
tu ai dispune
el ea ar dispune
noi am dispune
voi ați dispune
ei ele ar dispune

Verbul a dispune conjugare la condițional perfect

eu aș fi dispus
tu ai fi dispus
el ea ar fi dispus
noi am fi dispus
voi ați fi dispus
ei ele ar fi dispus

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dispune la conjunctiv prezent

eu să fiu dispun
tu să fii dispui
el ea să fie dispună
noi să fim dispunem
voi să fiți dispuneți
ei ele să fie dispună

Conjug a dispune la imperfect

eu dispuneam
tu dispuneai
el ea dispunea
noi dispuneam
voi dispuneați
ei ele dispuneau

A dispune conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dispusesem
tu dispuseseși
el ea dispusese
noi dispuseserăm
voi dispuseserăți
ei ele dispuseseră

Verbul a dispune conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dispus
tu să fi dispus
el ea să fi dispus
noi să fi dispus
voi să fi dispus
ei ele să fi dispus

Conjugare a dispune la perfectul simplu

eu dispusei
tu dispuseși
el ea dispuse
noi dispuserăm
voi dispuserăți
ei ele dispuseră

Conjugarea verbului a dispune la perfectul compus

eu am dispus
tu ai dispus
el ea a dispus
noi am dispus
voi ați dispus
ei ele ar dispus

Conjugă a dispune la viitor anterior

eu voi fi dispus
tu vei fi dispus
el ea va fi dispus
noi vom fi dispus
voi veți fi dispus
ei ele vor fi dispus

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dispune

DISPÚNE, dispún, verb

III.

1. tranzitiv A hotărî, a decide; a ordona. (absolut) Imediat ce va putea dispune singură, va lichida [moșia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259.

2. intranzitiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza după bunul plac. Azi minerii dispun de școli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuințe spațioase și luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente și produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1. Unde și cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunică-mi toate amănuntele de care poți dispune. CARAGIALE, O. VII 143. 3.. intranzitiv (Franțuzism) A ieși învingător într-o întîlnire sportivă. Echipa locală a dispus de adversara ei.

4. tranzitiv A așeza într-o anumită ordine, a aranja. Zările sînt umede, viorii, și aburi ușor se înalță, dezvelind orizontul dispus in coline. ANGHEL, PR. 173. Copii veseli... aleargă, sub piciorușele lor sună prundul de pe aleile dispuse în amfiteatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Alte două strofe, dispuse într-același chip, împlinesc partea curat vînătorească și, negreșit, cea mai interesantă a baladei. ODOBESCU, S. III 89.

5. reflexiv A căpăta bună dispoziție, a se înveseli.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dispunând

Participiu

dispus

Infinitiv scurt

dispune

Imfinitiv lung

dispunând