Conjugare a dudui

Conjugarea verbului a dudui: eu dudui, tu dudui, el ea duduie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dudui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dudui”!

Verbul a dudui conjugat la prezent

eu dudui
tu dudui
el ea duduie
noi duduim
voi duduiți
ei ele duduiți

Verbul a dudui conjugat la viitor

eu voi dudui
tu vei dudui
el ea va dudui
noi vom dudui
voi veți dudui
ei ele vor dudui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dudui conjugare la condițional prezent

eu aș dudui
tu ai dudui
el ea ar dudui
noi am dudui
voi ați dudui
ei ele ar dudui

Verbul a dudui conjugare la condițional perfect

eu aș fi duduit
tu ai fi duduit
el ea ar fi duduit
noi am fi duduit
voi ați fi duduit
ei ele ar fi duduit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dudui la conjunctiv prezent

eu să fiu dudui
tu să fii dudui
el ea să fie duduie
noi să fim duduim
voi să fiți duduiți
ei ele să fie duduie

Conjug a dudui la imperfect

eu duduiam
tu duduiai
el ea duduia
noi duduiam
voi duduiați
ei ele duduiau

A dudui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu duduisem
tu duduiseși
el ea duduise
noi duduiserăm
voi duduiserăți
ei ele duduiseră

Verbul a dudui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi duduit
tu să fi duduit
el ea să fi duduit
noi să fi duduit
voi să fi duduit
ei ele să fi duduit

Conjugare a dudui la perfectul simplu

eu duduii
tu duduiși
el ea dudui
noi duduirăm
voi duduirăți
ei ele duduiră

Conjugarea verbului a dudui la perfectul compus

eu am duduit
tu ai duduit
el ea a duduit
noi am duduit
voi ați duduit
ei ele ar duduit

Conjugă a dudui la viitor anterior

eu voi fi duduit
tu vei fi duduit
el ea va fi duduit
noi vom fi duduit
voi veți fi duduit
ei ele vor fi duduit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dudui

DUDUÍ, dúdui, verb IV.

1. intranzitiv (Despre foc) A arde (în sobă) cu zgomot. Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111.
♦ (Despre pămînt, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura, a se zgudui, a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, vezi 49. Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38.
♦ (Despre motoare sau mașini în funcțiune, prin extensie despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13.

2. tranzitiv (Regional) A goni, a alunga. Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

duduind

Participiu

duduit

Infinitiv scurt

dudui

Imfinitiv lung

duduind