eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dudui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dudui [ du-du-i ]
VEZI SINONIME PENTRU dudui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dudui în mai multe dicționare

Definițiile pentru dudui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dudui
Verbul: a dudui (forma la infinitiv)
A dudui conjugat la timpul prezent:
  • eu dudui
  • tu dudui
  • el ea duduie
  • noi duduim
  • voi duduiți
  • ei ele duduie
VEZI VERBUL a dudui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUDUI:
DUDUÍ, dúdui, verb IV.

1. intranzitiv (Despre foc) A arde (în sobă) cu zgomot. Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111.
♦ (Despre pămînt, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura, a se zgudui, a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, vezi 49. Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38.
♦ (Despre motoare sau mașini în funcțiune, prin extensie despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13.

2. tranzitiv (Regional) A goni, a alunga. Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



dudui
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dudui:
duduí (-uésc, -ít), verb –

1. A răsuna, a bubui, a produce un zgomot sacadat. –

2. A alunga, a da afară cu zgomot. –

3. A tremura, a se înfiora, a vibra pardoseala ca urmare a bătăilor din picioare.

– Variante dudăi (numai sensul 2, în Transilvania), durdui. Creație expresivă, conform dîrdîi, durui, bubui, etc. După Cihac, II, 496, în loc de durdui, și acesta din în limba maghiara dördülni, care la rîndul lui este tot o creație expresivă.

– derivat duduială, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduit, substantiv neutru (zgomot sacadat); duduitură, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduruz, substantiv masculin (țărănoi, mojic); sgudui, verb (a scutura, a cutremura, a face să tremure), care este în locul lui *sdudui, cu s- expresiv, conform (s)fărîma (cuvîntul se consideră în general de origine necunoscută; în legătură cu scotoci după Cihac, II, 343, și cu gepid. *skudojan, germana schütten, după Scriban; ambele ipoteze sînt neverosimile); sguduială, substantiv feminin (scuturătură); sguduit, substantiv neutru (scuturătură); sguduitură, substantiv feminin (scuturătură); sguduitor, adjectiv (care înfioară).
Forme diferite ale cuvantului dudui: -uésc dudui-ít

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

dudui
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dudui:
duduí [Atestat: ANON. CAR. / V: duduidăí / prezentul indicativ: dúdui / Etimologie: fo] 1 vi (despre pământ, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate. 2-3 vi (Reg; îe) A veni (sau a umbla) duduiind A veni (sau a umbla) înfuriat. 4 vi (Îae) A fi în toane rele. 5 vi (despre motoare, mașini etc.; pex despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. 6 vi (despre foc) A arde puternic și cu zgomot. 7 vi (despre surse de zgomote și fenomene ale naturii) A tuna. 8 vi A răsuna. 9 verb tranzitiv: (Îrg) A îmboldi. 10 verb tranzitiv: A alunga. 11 verb tranzitiv: (Reg) A lua repede pe cineva. 12 verb tranzitiv: A speria.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DUDUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUDUI:
DUDUÍ, dúdui, verb IV.

1. intranzitiv (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la persoană

3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).

2. intranzitiv (Despre motoare, mașini etc.; prin extensie despre ateliere, fabrici etc.; la persoană

3) A produce un zgomot sacadat.
♦ (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot.

3. tranzitiv (învechit și regional) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni.

– Formație onomatopeică.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DUDUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUDUI:
DUDUÍ, dúdui, verb IV.

1. intranzitiv (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la persoană

3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).

2. intranzitiv (Despre motoare, mașini etc.; prin extensie despre ateliere, fabrici etc.; la persoană

3) A produce un zgomot sacadat.
♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot.

3. tranzitiv (învechit și regional) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni.

– Formație onomatopeică.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DUDUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUDUI:
DUDUI verb

1. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a tremura, a se zgudui, (Moldova și Transilvania) a durdui, (învechit) a se ridica. (dudui pereții.)

2. a bubui, a detuna, a trăsni, a tuna, a vui, (popular) a răzbubui. (dudui în depărtare.)

3. a vui, (rar) a vîjîi. (Focul dudui în sobă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dudui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dudui:
duduí (a dudui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dúdui, 3 dúduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duduiá; conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu să dúdui, 3 să dúduie
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dudui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dudui:
duduí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu dúdui, persoana a treia singular: el / ea și plural dúduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duduiá
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DUDUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUDUI:
DUDUÍ verb vezi alunga, depărta, goni, izgoni, îmboldi, îndemna, îndepărta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

dudui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dudui:
dudui verb vezi ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. ÎNDEPĂRTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DUDUI'
DUDẮUDUDÚCĂduducélDUDUCÚȚĂDUDUÍduduiálăDUDÚIEduduíreDUDUÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dudui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dudui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
/ V: duduidăí / prezentul indicativ: dúdui / Etimologie: fo] 1 vi despre pământ, clădiri, ferestre etc.
2-3 vi Reg; îe A veni sau a umbla duduiind A veni sau a umbla înfuriat.
Dudui pereții.
Dudui în depărtare.
Focul dudui în sobă.
Duduí a dudui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dúdui, 3 dúduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duduiá; conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu să dúdui, 3 să dúduie.
Focul dudui în sobă.



GRAMATICA cuvântului dudui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dudui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dudui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dudui sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul dudui se conjugă: ei ele dúduie

CUM DESPART ÎN SILABE dudui?
Vezi cuvântul dudui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dudui?
[ du-du-i ]
Se pare că cuvântul dudui are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dudui

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi sau a sta, a se pune în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta
reprezentanță diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar
a se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă un lucru etc
a-și cauza singur neplăceri, încurcături
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app