Conjugare a îmbujora

Conjugarea verbului a îmbujora: eu îmbujorez, tu îmbujorezi, el ea îmbujorează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îmbujora”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îmbujora”!

Verbul a îmbujora conjugat la prezent

eu îmbujorez
tu îmbujorezi
el ea îmbujorează
noi îmbujorăm
voi îmbujorați
ei ele îmbujorați

Verbul a îmbujora conjugat la viitor

eu voi îmbujora
tu vei îmbujora
el ea va îmbujora
noi vom îmbujora
voi veți îmbujora
ei ele vor îmbujora

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îmbujora conjugare la condițional prezent

eu aș îmbujora
tu ai îmbujora
el ea ar îmbujora
noi am îmbujora
voi ați îmbujora
ei ele ar îmbujora

Verbul a îmbujora conjugare la condițional perfect

eu aș fi îmbujorat
tu ai fi îmbujorat
el ea ar fi îmbujorat
noi am fi îmbujorat
voi ați fi îmbujorat
ei ele ar fi îmbujorat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îmbujora la conjunctiv prezent

eu să fiu îmbujorez
tu să fii îmbujorezi
el ea să fie îmbujoreze
noi să fim îmbujorăm
voi să fiți îmbujorați
ei ele să fie îmbujoreze

Conjug a îmbujora la imperfect

eu îmbujoram
tu îmbujorai
el ea îmbujora
noi îmbujoram
voi îmbujorați
ei ele îmbujorau

A îmbujora conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îmbujorasem
tu îmbujoraseși
el ea îmbujorase
noi îmbujoraserăm
voi îmbujoraserăți
ei ele îmbujoraseră

Verbul a îmbujora conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îmbujorat
tu să fi îmbujorat
el ea să fi îmbujorat
noi să fi îmbujorat
voi să fi îmbujorat
ei ele să fi îmbujorat

Conjugare a îmbujora la perfectul simplu

eu îmbujorai
tu îmbujorași
el ea îmbujoră
noi îmbujorarăm
voi îmbujorarăți
ei ele îmbujorară

Conjugarea verbului a îmbujora la perfectul compus

eu am îmbujorat
tu ai îmbujorat
el ea a îmbujorat
noi am îmbujorat
voi ați îmbujorat
ei ele ar îmbujorat

Conjugă a îmbujora la viitor anterior

eu voi fi îmbujorat
tu vei fi îmbujorat
el ea va fi îmbujorat
noi vom fi îmbujorat
voi veți fi îmbujorat
ei ele vor fi îmbujorat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îmbujora

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, verb

I. reflexiv (Despre obraji, prin extensie despre persoane, uneori determinat prin «la față») A se face roșu ca bujorul, a se aprinde la față, a se înroși, a se rumeni. Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, despre 87. Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, despre N. 221.

– Variantă: bujorá verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îmbujorând

Participiu

îmbujorat

Infinitiv scurt

îmbujora

Imfinitiv lung

îmbujorând