Conjugare a îndruma

Conjugarea verbului a îndruma: eu îndrum, tu îndrumi, el ea îndrumă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îndruma”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îndruma”!

Verbul a îndruma conjugat la prezent

eu îndrum
tu îndrumi
el ea îndrumă
noi îndrumăm
voi îndrumați
ei ele îndrumați

Verbul a îndruma conjugat la viitor

eu voi îndruma
tu vei îndruma
el ea va îndruma
noi vom îndruma
voi veți îndruma
ei ele vor îndruma

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îndruma conjugare la condițional prezent

eu aș îndruma
tu ai îndruma
el ea ar îndruma
noi am îndruma
voi ați îndruma
ei ele ar îndruma

Verbul a îndruma conjugare la condițional perfect

eu aș fi îndrumat
tu ai fi îndrumat
el ea ar fi îndrumat
noi am fi îndrumat
voi ați fi îndrumat
ei ele ar fi îndrumat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îndruma la conjunctiv prezent

eu să fiu îndrum
tu să fii îndrumi
el ea să fie îndrume
noi să fim îndrumăm
voi să fiți îndrumați
ei ele să fie îndrume

Conjug a îndruma la imperfect

eu îndrumam
tu îndrumai
el ea îndruma
noi îndrumam
voi îndrumați
ei ele îndrumau

A îndruma conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îndrumasem
tu îndrumaseși
el ea îndrumase
noi îndrumaserăm
voi îndrumaserăți
ei ele îndrumaseră

Verbul a îndruma conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îndrumat
tu să fi îndrumat
el ea să fi îndrumat
noi să fi îndrumat
voi să fi îndrumat
ei ele să fi îndrumat

Conjugare a îndruma la perfectul simplu

eu îndrumai
tu îndrumași
el ea îndrumă
noi îndrumarăm
voi îndrumarăți
ei ele îndrumară

Conjugarea verbului a îndruma la perfectul compus

eu am îndrumat
tu ai îndrumat
el ea a îndrumat
noi am îndrumat
voi ați îndrumat
ei ele ar îndrumat

Conjugă a îndruma la viitor anterior

eu voi fi îndrumat
tu vei fi îndrumat
el ea va fi îndrumat
noi vom fi îndrumat
voi veți fi îndrumat
ei ele vor fi îndrumat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îndruma

ÎNDRUMÁ, îndrumez, verb

I.

1. tranzitiv A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt

10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65.

2. reflexiv A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95.
• figurat Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119.

– prezent industrie și: îndrúm.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îndrumând

Participiu

îndrumat

Infinitiv scurt

îndruma

Imfinitiv lung

îndrumând