eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a înflăcăra

Conjugarea verbului a înflăcăra: eu înflăcărez, tu înflăcărezi, el ea înflăcărează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a înflăcăra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înflăcăra”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a înflăcăra conjugat la prezent
  • eu înflăcărez
  • tu înflăcărezi
  • el ea înflăcărează
  • noi înflăcărăm
  • voi înflăcărați
  • ei ele înflăcărați
Verbul a înflăcăra conjugat la viitor
  • eu voi înflăcăra
  • tu vei înflăcăra
  • el ea va înflăcăra
  • noi vom înflăcăra
  • voi veți înflăcăra
  • ei ele vor înflăcăra
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înflăcăra conjugare la condițional prezent
  • eu aș înflăcăra
  • tu ai înflăcăra
  • el ea ar înflăcăra
  • noi am înflăcăra
  • voi ați înflăcăra
  • ei ele ar înflăcăra
Verbul a înflăcăra conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi înflăcărat
  • tu ai fi înflăcărat
  • el ea ar fi înflăcărat
  • noi am fi înflăcărat
  • voi ați fi înflăcărat
  • ei ele ar fi înflăcărat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a înflăcăra la conjunctiv prezent
  • eu să fiu înflăcărez
  • tu să fii înflăcărezi
  • el ea să fie înflăcăreze
  • noi să fim înflăcărăm
  • voi să fiți înflăcărați
  • ei ele să fie înflăcăreze
Conjug a înflăcăra la imperfect
  • eu înflăcăram
  • tu înflăcărai
  • el ea înflăcăra
  • noi înflăcăram
  • voi înflăcărați
  • ei ele înflăcărau


A înflăcăra conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu înflăcărasem
  • tu înflăcăraseși
  • el ea înflăcărase
  • noi înflăcăraserăm
  • voi înflăcăraserăți
  • ei ele înflăcăraseră
Verbul a înflăcăra conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi înflăcărat
  • tu să fi înflăcărat
  • el ea să fi înflăcărat
  • noi să fi înflăcărat
  • voi să fi înflăcărat
  • ei ele să fi înflăcărat
Conjugare a înflăcăra la perfectul simplu
  • eu înflăcărai
  • tu înflăcărași
  • el ea înflăcără
  • noi înflăcărarăm
  • voi înflăcărarăți
  • ei ele înflăcărară
Conjugarea verbului a înflăcăra la perfectul compus
  • eu am înflăcărat
  • tu ai înflăcărat
  • el ea a înflăcărat
  • noi am înflăcărat
  • voi ați înflăcărat
  • ei ele ar înflăcărat
Conjugă a înflăcăra la viitor anterior
  • eu voi fi înflăcărat
  • tu vei fi înflăcărat
  • el ea va fi înflăcărat
  • noi vom fi înflăcărat
  • voi veți fi înflăcărat
  • ei ele vor fi înflăcărat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, verb

I. tranzitiv

1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. vezi 59.
       • absolut Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. limba română 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31.
♦ reflexiv A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238.

2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii. ▭ Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19.
       • reflexiv Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

înflăcărând

Participiu

înflăcărat

Infinitiv scurt

înflăcăra

Imfinitiv lung

înflăcărând



dex-app