eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a îngropa

Conjugarea verbului a îngropa: eu îngrop, tu îngropi, el ea îngroapă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îngropa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îngropa”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a îngropa conjugat la prezent
  • eu îngrop
  • tu îngropi
  • el ea îngroapă
  • noi îngropăm
  • voi îngropați
  • ei ele îngropați
Verbul a îngropa conjugat la viitor
  • eu voi îngropa
  • tu vei îngropa
  • el ea va îngropa
  • noi vom îngropa
  • voi veți îngropa
  • ei ele vor îngropa
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a îngropa conjugare la condițional prezent
  • eu aș îngropa
  • tu ai îngropa
  • el ea ar îngropa
  • noi am îngropa
  • voi ați îngropa
  • ei ele ar îngropa
Verbul a îngropa conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi îngropat
  • tu ai fi îngropat
  • el ea ar fi îngropat
  • noi am fi îngropat
  • voi ați fi îngropat
  • ei ele ar fi îngropat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a îngropa la conjunctiv prezent
  • eu să fiu îngrop
  • tu să fii îngropi
  • el ea să fie îngroape
  • noi să fim îngropăm
  • voi să fiți îngropați
  • ei ele să fie îngroape
Conjug a îngropa la imperfect
  • eu îngropam
  • tu îngropai
  • el ea îngropa
  • noi îngropam
  • voi îngropați
  • ei ele îngropau
A îngropa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu îngropasem
  • tu îngropaseși
  • el ea îngropase
  • noi îngropaserăm
  • voi îngropaserăți
  • ei ele îngropaseră
Verbul a îngropa conjugat la tiimpul conjunctiv perfect
  • eu să fi îngropat
  • tu să fi îngropat
  • el ea să fi îngropat
  • noi să fi îngropat
  • voi să fi îngropat
  • ei ele să fi îngropat
Conjugare a îngropa la perfectul simplu
  • eu îngropai
  • tu îngropași
  • el ea îngropă
  • noi îngroparăm
  • voi îngroparăți
  • ei ele îngropară
Conjugarea verbului a îngropa la perfectul compus
  • eu am îngropat
  • tu ai îngropat
  • el ea a îngropat
  • noi am îngropat
  • voi ați îngropat
  • ei ele ar îngropat
Conjugă a îngropa la viitor anterior
  • eu voi fi îngropat
  • tu vei fi îngropat
  • el ea va fi îngropat
  • noi vom fi îngropat
  • voi veți fi îngropat
  • ei ele vor fi îngropat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNGROPÁ, îngróp, verb

I. tranzitiv

I. A băga un mort în groapă; a înmormînta. N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221.
       • figurat Coboară verb reflexiv:emea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97.
       • reflexiv pasiv (Rar) P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143.
       • Expresia: (Familiar) Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126.

II.

1. A băga ceva în pămînt, a acoperi cu pămînt. Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104.
       • reflexiv Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A.

6. Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154.
♦ (Cu privire la plante) A acoperi cu pămînt; a trage pămînt la rădăcină, a mușuroi. A îngropat via pentru iarnă.

2. figurat A înfunda în ceva, a ascunde acoperind bine, de toate părțile. Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60.
       • reflexiv D-nul Gălușcă s-o îngropat în hârtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703.
♦ reflexiv figurat A ajunge, a se instala undeva într-un loc retras, izolat, fără legături cu alți oameni. Vidra nu verb reflexiv:ea să se îngroape la țară. HASDEU, R. vezi 127.


Alte verbe







Alte forme ale verbului

Gerunziu

îngropând

Participiu

îngropat

Infinitiv scurt

îngropa

Imfinitiv lung

îngropând