Conjugare a înnobila

Conjugarea verbului a înnobila: eu înnobilez, tu înnobilezi, el ea înnobilează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înnobila”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înnobila”!

Verbul a înnobila conjugat la prezent

eu înnobilez
tu înnobilezi
el ea înnobilează
noi înnobilăm
voi înnobilați
ei ele înnobilați

Verbul a înnobila conjugat la viitor

eu voi înnobila
tu vei înnobila
el ea va înnobila
noi vom înnobila
voi veți înnobila
ei ele vor înnobila

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înnobila conjugare la condițional prezent

eu aș înnobila
tu ai înnobila
el ea ar înnobila
noi am înnobila
voi ați înnobila
ei ele ar înnobila

Verbul a înnobila conjugare la condițional perfect

eu aș fi înnobilat
tu ai fi înnobilat
el ea ar fi înnobilat
noi am fi înnobilat
voi ați fi înnobilat
ei ele ar fi înnobilat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înnobila la conjunctiv prezent

eu să fiu înnobilez
tu să fii înnobilezi
el ea să fie înnobileze
noi să fim înnobilăm
voi să fiți înnobilați
ei ele să fie înnobileze

Conjug a înnobila la imperfect

eu înnobilam
tu înnobilai
el ea înnobila
noi înnobilam
voi înnobilați
ei ele înnobilau

A înnobila conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înnobilasem
tu înnobilaseși
el ea înnobilase
noi înnobilaserăm
voi înnobilaserăți
ei ele înnobilaseră

Verbul a înnobila conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înnobilat
tu să fi înnobilat
el ea să fi înnobilat
noi să fi înnobilat
voi să fi înnobilat
ei ele să fi înnobilat

Conjugare a înnobila la perfectul simplu

eu înnobilai
tu înnobilași
el ea înnobilă
noi înnobilarăm
voi înnobilarăți
ei ele înnobilară

Conjugarea verbului a înnobila la perfectul compus

eu am înnobilat
tu ai înnobilat
el ea a înnobilat
noi am înnobilat
voi ați înnobilat
ei ele ar înnobilat

Conjugă a înnobila la viitor anterior

eu voi fi înnobilat
tu vei fi înnobilat
el ea va fi înnobilat
noi vom fi înnobilat
voi veți fi înnobilat
ei ele vor fi înnobilat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înnobila

ÎNNOBILÁ, înnobilez, verb

I. tranzitiv

1. (În orînduirea feudală) A da unei persoane un titlu de noblețe.

2. figurat (Cu privire la oameni sau la manifestările și înfățișarea lor) A face mai distins, mai fin; a înălța. Femeile bătrîne... poartă în unele zile pe cap, liniștite și grave, o maramă lungă de borangic, care le înnobilează profilul. BOGZA, C. O. 371. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității, rămîn numai popoarele care și-au înnobilat sufletul. SADOVEANU, E. 62.

3. (Cu privire la animale și plante) A îmbunătăți calitatea unei specii sau a unei rase; a ameliora.
♦ (Cu privire la materiale) A îmbunătăți proprietățile prin procedee fizice sau chimice.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înnobilând

Participiu

înnobilat

Infinitiv scurt

înnobila

Imfinitiv lung

înnobilând