Conjugare a întrerupe

Conjugarea verbului a întrerupe: eu întrerup, tu întrerupi, el ea întrerupe la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a întrerupe”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a întrerupe”!

Verbul a întrerupe conjugat la prezent

eu întrerup
tu întrerupi
el ea întrerupe
noi întrerupem
voi întrerupeți
ei ele întrerupeți

Verbul a întrerupe conjugat la viitor

eu voi întrerupe
tu vei întrerupe
el ea va întrerupe
noi vom întrerupe
voi veți întrerupe
ei ele vor întrerupe

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a întrerupe conjugare la condițional prezent

eu aș întrerupe
tu ai întrerupe
el ea ar întrerupe
noi am întrerupe
voi ați întrerupe
ei ele ar întrerupe

Verbul a întrerupe conjugare la condițional perfect

eu aș fi întrerupt
tu ai fi întrerupt
el ea ar fi întrerupt
noi am fi întrerupt
voi ați fi întrerupt
ei ele ar fi întrerupt

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a întrerupe la conjunctiv prezent

eu să fiu întrerup
tu să fii întrerupi
el ea să fie întrerupă
noi să fim întrerupem
voi să fiți întrerupeți
ei ele să fie întrerupă

Conjug a întrerupe la imperfect

eu întrerupeam
tu întrerupeai
el ea întrerupea
noi întrerupeam
voi întrerupeați
ei ele întrerupeau

A întrerupe conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu întrerupsesem
tu întrerupseseși
el ea întrerupsese
noi întrerupseserăm
voi întrerupseserăți
ei ele întrerupseseră

Verbul a întrerupe conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi întrerupt
tu să fi întrerupt
el ea să fi întrerupt
noi să fi întrerupt
voi să fi întrerupt
ei ele să fi întrerupt

Conjugare a întrerupe la perfectul simplu

eu întrerupsei
tu întrerupseși
el ea întrerupse
noi întrerupserăm
voi întrerupserăți
ei ele întrerupseră

Conjugarea verbului a întrerupe la perfectul compus

eu am întrerupt
tu ai întrerupt
el ea a întrerupt
noi am întrerupt
voi ați întrerupt
ei ele ar întrerupt

Conjugă a întrerupe la viitor anterior

eu voi fi întrerupt
tu vei fi întrerupt
el ea va fi întrerupt
noi vom fi întrerupt
voi veți fi întrerupt
ei ele vor fi întrerupt

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a întrerupe

ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb

III. tranzitiv A opri temporar, printr-o intervenție, cursul, desfășurarea unui lucru, a unei acțiuni, a unei mișcări etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42.
• reflexiv Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110.
♦ A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta verb reflexiv:eam s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! id. ib. II 126.
• absolut Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I

14. Uite, vezi! ăsta e cusurul tău

– întrerupi! CARAGIALE, O. II 126.

– Forme gramaticale: perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt.

– Variantă: (învechit) întrerúmpe (NEGRUZZI, S. I 99) verb

III.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

întrerupând

Participiu

întrerupt

Infinitiv scurt

întrerupe

Imfinitiv lung

întrerupând