eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intrerupe


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
întrerupe [ în-tre-ru-pe ]
VEZI SINONIME PENTRU întrerupe PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intrerupe în mai multe dicționare

Definițiile pentru intrerupe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a întrerupe
Verbul: a întrerupe (forma la infinitiv)
A întrerupe conjugat la timpul prezent:
  • eu întrerup
  • tu întrerupi
  • el ea întrerupe
  • noi întrerupem
  • voi întrerupeți
  • ei ele întrerup
VEZI VERBUL a întrerupe CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE:
ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb

III. tranzitiv A opri temporar, printr-o intervenție, cursul, desfășurarea unui lucru, a unei acțiuni, a unei mișcări etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42.
       • reflexiv Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110.
♦ A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta verb reflexiv:eam s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! id. ib. II 126.
       • absolut Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I

14. Uite, vezi! ăsta e cusurul tău

– întrerupi! CARAGIALE, O. II 126.

– Forme gramaticale: perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt.

– Variantă: (învechit) întrerúmpe (NEGRUZZI, S. I 99) verb

III.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ÎNTRERUPE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE:
ÎNTRERUPE verb

1. a(-și) înceta, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a intrerupe activitatea.)

2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au intrerupe lucrul în semn de protest.)

3. a suspenda. (Au intrerupe cursurile pe cîteva zile.)

4. a se opri, (învechit) a se zăticni. (S-a intrerupe din mîncat.)

5. a curma, a opri, (figurat) a reteza, a stăvili. (Nu poate intrerupe scandalul.)

6. (învechit) a prerumpe. (Scuză-mă că te intrerupe.)

7. a curma, (figurat) a rupe. (A intrerupe tăcerea.)

8. a conteni, a înceta, a se opri, (Moldova și Bucovina) a stîmpi, (învechit) a pristoi. (A intrerupe din cîntat, din citit, cu vorba.)

9. a se curma, a înceta, a se opri, (figurat) a se frînge. (Cîntecul s-a intrerupe brusc.)

10. a (se) curma, a (se) opri, (figurat) a (se) tăia. (I s-a intrerupe respirația de emoție.)

11. a se frînge. (Liniile se intrerupe în acel punct.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNTRERUPE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE:
ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb

III. tranzitiv și reflexiv A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; prin generalizare a (se) opri, a (se) suspenda.
♦ tranzitiv A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt

– Variante: (învechit) întrerúmpe verb III]

– Între1- + rupe (după limba franceza interrompre).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ÎNTRERUPE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE:
ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb

III. tranzitiv și reflexiv A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; prin generalizare a (se) opri, a (se) suspenda.
♦ tranzitiv A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt

– Variante: (învechit) întrerúmpe verb III]

– Între1- + rupe (după limba franceza interrompre).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTRERUPE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE:
ÎNTRERÚPE verb

III. trecut, reflexiv A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.).
♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perfectul simplu -rupsei, participiu -rupt, variantă întrerumpe verb

III. / după limba franceza interrompre].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ÎNTRERUPE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE:
ÎNTRERÚPE verb

I. trecut, reflexiv a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.)

II. trecut a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după limba franceza interrompre)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

întrerupe
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrerupe:
întrerúpe (a intrerupe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întrerúp, perfectul simplu persoana întâi singular: eu întrerupséi, persoana întâi plural: noi întrerúpserăm; participiu întrerúpt
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

întrerupe
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrerupe:
întrerupe vezi

1. a rupe la mijloc;

2. a tăia vorba;

3. a se opri la mijloc.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

întrerupe
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrerupe:
întrerúpe verb rupe[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INTRERUPE'
ÎNTRERÚMPEÎNTRERÚMPEREîntrerúpÎNTRERUPĂTÓRÎNTRERÚPEÎNTRERÚPEREÎNTRERÚPTÎNTRERUPTÓRîntreschimbáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrerupe
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrerupe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Uzina și-a întrerupe activitatea.
Au întrerupe lucrul în semn de protest.
Au întrerupe cursurile pe cîteva zile.
S-a întrerupe din mîncat.
Nu poate întrerupe scandalul.
Scuză-mă că te întrerupe.
A întrerupe tăcerea.
A întrerupe din cîntat, din citit, cu vorba.
Cîntecul s-a întrerupe brusc.
I s-a întrerupe respirația de emoție.
Liniile se întrerupe în acel punct.
Au întrerupe lucrul în semn de protest.
S-a întrerupe din mâncat.
Scuză-mă că te întrerupe.
A întrerupe tăcerea.
Cântecul s-a întrerupe brusc.
I s-a întrerupe respirația de emoție.
Liniile se întrerupe în acel punct.
întrerúpe a întrerupe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întrerúp, perfectul simplu persoana întâi singular: eu întrerupséi, persoana întâi plural: noi întrerúpserăm; participiu întrerúpt.



GRAMATICA cuvântului întrerupe?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrerupe.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrerupe poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE întrerupe?
    Vezi cuvântul întrerupe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrerupe?
    [ în-tre-ru-pe ]
    Se pare că cuvântul întrerupe are patru silabe



    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrerupe

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Teoria informației?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    silnic glechoma hederacea
    cu grămada, grămadă; în dezordine
    teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor
    fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app