Conjugare a învinge

Conjugarea verbului a învinge: eu înving, tu învingi, el ea învinge la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învinge”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învinge”!

Verbul a învinge conjugat la prezent

eu înving
tu învingi
el ea învinge
noi învingem
voi învingeți
ei ele învingeți

Verbul a învinge conjugat la viitor

eu voi învinge
tu vei învinge
el ea va învinge
noi vom învinge
voi veți învinge
ei ele vor învinge

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învinge conjugare la condițional prezent

eu aș învinge
tu ai învinge
el ea ar învinge
noi am învinge
voi ați învinge
ei ele ar învinge

Verbul a învinge conjugare la condițional perfect

eu aș fi învins
tu ai fi învins
el ea ar fi învins
noi am fi învins
voi ați fi învins
ei ele ar fi învins

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învinge la conjunctiv prezent

eu să fiu înving
tu să fii învingi
el ea să fie învingă
noi să fim învingem
voi să fiți învingeți
ei ele să fie învingă

Conjug a învinge la imperfect

eu învingeam
tu învingeai
el ea învingea
noi învingeam
voi învingeați
ei ele învingeau

A învinge conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învinsesem
tu învinseseși
el ea învinsese
noi învinseserăm
voi învinseserăți
ei ele învinseseră

Verbul a învinge conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învins
tu să fi învins
el ea să fi învins
noi să fi învins
voi să fi învins
ei ele să fi învins

Conjugare a învinge la perfectul simplu

eu învinsei
tu învinseși
el ea învinse
noi învinserăm
voi învinserăți
ei ele învinseră

Conjugarea verbului a învinge la perfectul compus

eu am învins
tu ai învins
el ea a învins
noi am învins
voi ați învins
ei ele ar învins

Conjugă a învinge la viitor anterior

eu voi fi învins
tu vei fi învins
el ea va fi învins
noi vom fi învins
voi veți fi învins
ei ele vor fi învins

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a învinge

ÎNVÍNGE, învíng, verb

III.

1. tranzitiv A înfrînge (în război), a cîștiga o bătălie, un război etc.; a birui, a doborî. Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. istorie R.P.R. 34. Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129. Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N.

10.
• reflexiv reciproc. Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73.
♦ (Complementul este un abstract) A nimici, a distruge, a înlătura din cale. Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253.
♦ intranzitiv A triumfa, a obține victoria. Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727.

2. intranzitiv A o scoate la capăt, a răzbi. Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37.

3. tranzitiv unipersonal (Rar) A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să... Am fost rea și n-aș fi verb reflexiv:ut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat verb reflexiv:odată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51.

– Forme gramaticale: perfectul simplu învinsei, participiu învins.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învingând

Participiu

învins

Infinitiv scurt

învinge

Imfinitiv lung

învingând