 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a zburătăci conjugat la prezent
Verbul a zburătăci conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a zburătăci conjugare la condițional prezent
Verbul a zburătăci conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a zburătăci la conjunctiv prezent
Conjug a zburătăci la imperfect
A zburătăci conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a zburătăci conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a zburătăci la perfectul simplu
Conjugarea verbului a zburătăci la perfectul compus
Conjugă a zburătăci la viitor anterior
|
|
Definiție din
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv A zvîrli cu zburături într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre pentru a o speria și a o face să fugă sau să zboare. Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32. 2. intranzitiv (Despre păsări) A-și lua zborul, a zbura. (figurat) Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. matematică FOLK. 720. 3. intranzitiv (Despre pui) A se înfiripa, a se dezvolta, a crește; figurat (despre copii) a se face mari, a căpăta independență, a se răzleți. Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173. Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ib. XX 77. • reflexiv De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271. ♦ tranzitiv A ajuta (pe cineva) să-și facă un rost în viață. Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm ari zburătăci, căci nu.se știu zilele omului! Și poate verb reflexiv:eodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. 4. intranzitiv (Despre păsările de curte) A fugi, a se risipi, bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; (despre păsări zburătoare și despre insecte) a face zboruri scurte, aproape de pămînt. Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, forme J. 222. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80. • (Poetic) Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207. reflexiv Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240. ♦ tranzitiv figurat A face să se împrăștie, a spulbera. Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289. – Variantă: zburătocí (MARIAN, O. I 287) verb IV. |
