Conjugare a isca

Conjugarea verbului a isca: eu isc, tu iști, el ea iscă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a isca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a isca”!

Verbul a isca conjugat la prezent

eu isc
tu iști
el ea iscă
noi iscăm
voi iscați
ei ele iscați

Verbul a isca conjugat la viitor

eu voi isca
tu vei isca
el ea va isca
noi vom isca
voi veți isca
ei ele vor isca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a isca conjugare la condițional prezent

eu aș isca
tu ai isca
el ea ar isca
noi am isca
voi ați isca
ei ele ar isca

Verbul a isca conjugare la condițional perfect

eu aș fi iscat
tu ai fi iscat
el ea ar fi iscat
noi am fi iscat
voi ați fi iscat
ei ele ar fi iscat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a isca la conjunctiv prezent

eu să fiu isc
tu să fii iști
el ea să fie iște
noi să fim iscăm
voi să fiți iscați
ei ele să fie iște

Conjug a isca la imperfect

eu iscam
tu iscai
el ea isca
noi iscam
voi iscați
ei ele iscau

A isca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu iscasem
tu iscaseși
el ea iscase
noi iscaserăm
voi iscaserăți
ei ele iscaseră

Verbul a isca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi iscat
tu să fi iscat
el ea să fi iscat
noi să fi iscat
voi să fi iscat
ei ele să fi iscat

Conjugare a isca la perfectul simplu

eu iscai
tu iscași
el ea iscă
noi iscarăm
voi iscarăți
ei ele iscară

Conjugarea verbului a isca la perfectul compus

eu am iscat
tu ai iscat
el ea a iscat
noi am iscat
voi ați iscat
ei ele ar iscat

Conjugă a isca la viitor anterior

eu voi fi iscat
tu vei fi iscat
el ea va fi iscat
noi vom fi iscat
voi veți fi iscat
ei ele vor fi iscat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a isca

ISCÁ, isc, verb

I. reflexiv A apărea, a se ivi, a se produce, a începe. Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370. Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183.
• (Rar despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, despre 411.
♦ tranzitiv A face să se ivească, a provoca. Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99. Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233.
• figurat Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, vezi 51.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A da la iveală, a arăta. Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

iscând

Participiu

iscat

Infinitiv scurt

isca

Imfinitiv lung

iscând