Conjugare a isprăvi

Conjugarea verbului a isprăvi: eu isprăvesc, tu isprăvești, el ea isprăvește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a isprăvi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a isprăvi”!

Verbul a isprăvi conjugat la prezent

eu isprăvesc
tu isprăvești
el ea isprăvește
noi isprăvim
voi isprăviți
ei ele isprăviți

Verbul a isprăvi conjugat la viitor

eu voi isprăvi
tu vei isprăvi
el ea va isprăvi
noi vom isprăvi
voi veți isprăvi
ei ele vor isprăvi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a isprăvi conjugare la condițional prezent

eu aș isprăvi
tu ai isprăvi
el ea ar isprăvi
noi am isprăvi
voi ați isprăvi
ei ele ar isprăvi

Verbul a isprăvi conjugare la condițional perfect

eu aș fi isprăvit
tu ai fi isprăvit
el ea ar fi isprăvit
noi am fi isprăvit
voi ați fi isprăvit
ei ele ar fi isprăvit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a isprăvi la conjunctiv prezent

eu să fiu isprăvesc
tu să fii isprăvești
el ea să fie isprăvească
noi să fim isprăvim
voi să fiți isprăviți
ei ele să fie isprăvească

Conjug a isprăvi la imperfect

eu isprăveam
tu isprăveai
el ea isprăvea
noi isprăveam
voi isprăveați
ei ele isprăveau

A isprăvi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu isprăvisem
tu isprăviseși
el ea isprăvise
noi isprăviserăm
voi isprăviserăți
ei ele isprăviseră

Verbul a isprăvi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi isprăvit
tu să fi isprăvit
el ea să fi isprăvit
noi să fi isprăvit
voi să fi isprăvit
ei ele să fi isprăvit

Conjugare a isprăvi la perfectul simplu

eu isprăvii
tu isprăviși
el ea isprăvi
noi isprăvirăm
voi isprăvirăți
ei ele isprăviră

Conjugarea verbului a isprăvi la perfectul compus

eu am isprăvit
tu ai isprăvit
el ea a isprăvit
noi am isprăvit
voi ați isprăvit
ei ele ar isprăvit

Conjugă a isprăvi la viitor anterior

eu voi fi isprăvit
tu vei fi isprăvit
el ea va fi isprăvit
noi vom fi isprăvit
voi veți fi isprăvit
ei ele vor fi isprăvit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a isprăvi

ISPRĂVÍ, isprăvesc, verb IV. tranzitiv

1. A duce la capăt, a sfîrși, a termina, a mîntui. verb reflexiv:emea cea mai fericită și mai plină de visuri, în viața unui școlar bun, sînt cele două luni de vară, după ce și-a isprăvit liceul. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Haidem... să isprăvim o dată și trebușoara asta. CREANGĂ, P. 224.
       • absolut (În expresie) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește o dată! = taci! termină!
♦ reflexiv A ajunge la capăt, a se sfîrși, a se termina. Am plecat pe străzi care păreau că nu se mai isprăvesc. STANCU, U.R.S.S. 53. Pădurea de fagi se isprăvea și marginea ei cotea pe văi. SADOVEANU, O. VII 57. Orbul cînd dă de părete crede că s-a isprăvit lumea. PANN, la TDRG.
       • Expresia: S-a isprăvit! = a) nu mai e nimic de făcut; b) ai dreptate, așa e, sigur.
♦ A duce la îndeplinire, a executa. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18.
♦ (Regional) A înfăptui, a realiza. Ce-or fi isprăvit ceilalți draci nu știm. CREANGĂ, P. 144. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nemica. EMINESCU, N. 7.

2. (Rar) A pune capăt, a face să dispară, să nu mai existe. Turcii la dînsa sosea. Ea-n drum cofile-o țipat (= a aruncat) Și la poartă o strigat: Deschide, mamă, poarta, Că mi-ai isprăvit viața. ȘEZ. I 76.
       • Expresia: A o isprăvi rău = a ajunge într-o stare jalnică, umilitoare; a-și sfîrși viața în chip tragic.
♦ reflexiv A se sfîrși, a muri. Cînd ajunseră, Prian se isprăvise de tot. CARAGIALE, S. 80.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

isprăvind

Participiu

isprăvit

Infinitiv scurt

isprăvi

Imfinitiv lung

isprăvind