Conjugare a năboi

Conjugarea verbului a năboi: eu năboiesc, tu năboiești, el ea năboiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a năboi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a năboi”!

Verbul a năboi conjugat la prezent

eu năboiesc
tu năboiești
el ea năboiește
noi năboim
voi năboiți
ei ele năboiți

Verbul a năboi conjugat la viitor

eu voi năboi
tu vei năboi
el ea va năboi
noi vom năboi
voi veți năboi
ei ele vor năboi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a năboi conjugare la condițional prezent

eu aș năboi
tu ai năboi
el ea ar năboi
noi am năboi
voi ați năboi
ei ele ar năboi

Verbul a năboi conjugare la condițional perfect

eu aș fi năboit
tu ai fi năboit
el ea ar fi năboit
noi am fi năboit
voi ați fi năboit
ei ele ar fi năboit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a năboi la conjunctiv prezent

eu să fiu năboiesc
tu să fii năboiești
el ea să fie năboiască
noi să fim năboim
voi să fiți năboiți
ei ele să fie năboiască

Conjug a năboi la imperfect

eu năboiam
tu năboiai
el ea năboia
noi năboiam
voi năboiați
ei ele năboiau

A năboi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu năboisem
tu năboiseși
el ea năboise
noi năboiserăm
voi năboiserăți
ei ele năboiseră

Verbul a năboi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi năboit
tu să fi năboit
el ea să fi năboit
noi să fi năboit
voi să fi năboit
ei ele să fi năboit

Conjugare a năboi la perfectul simplu

eu năboii
tu năboiși
el ea năboi
noi năboirăm
voi năboirăți
ei ele năboiră

Conjugarea verbului a năboi la perfectul compus

eu am năboit
tu ai năboit
el ea a năboit
noi am năboit
voi ați năboit
ei ele ar năboit

Conjugă a năboi la viitor anterior

eu voi fi năboit
tu vei fi năboit
el ea va fi năboit
noi vom fi năboit
voi veți fi năboit
ei ele vor fi năboit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a năboi

NĂBOÍ2, năboiesc, verb IV. intranzitiv (Învechit și regional)

1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în verb reflexiv:emea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24.
• tranzitiv Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76.

2. figurat (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

năboind

Participiu

năboit

Infinitiv scurt

năboi

Imfinitiv lung

năboind