 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a năpădi conjugat la prezent
Verbul a năpădi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a năpădi conjugare la condițional prezent
Verbul a năpădi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a năpădi la conjunctiv prezent
Conjug a năpădi la imperfect
A năpădi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a năpădi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a năpădi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a năpădi la perfectul compus
Conjugă a năpădi la viitor anterior
|
|
Definiție din
NĂPĂDÍ, năpădesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv A cuprinde din toate părțile, a acoperi (peste tot); a împresura, a umple. A aruncat o privire spre conacul dărăpănat în care acum nu locuiește nimeni și e năpădit de bozii și de tufișuri. CAMIL PETRESCU, O. I 322. Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. M-am pus Cu fața-n sus, Supt un măr mare-nflorit. Florile m-au năpădit. BIBICESCU, P. P. 8. ♦ figurat A copleși, a doborî, a birui. vezi apăsa. În nepăsarea ce îl năpădise acum, îi era totuna dacă l-or mai prinde ori ba. POPA, vezi 81. Nevoile îl năpădea din toate părțile. ISPIRESCU, L. 207. Iarna grea ne năpădește. ALECSANDRI, P. P. 316. ♦ (Despre plîns, lacrimi) A podidi. Își înclină capul, își strînse buzele clipind des ca să-și învingă plînsul care o năpădea. BART, E. 318. 2. intranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «asupra», «în», «peste») A se năpusti, a năvăli (de obicei în număr mare). vezi invada, tăbărî. La urma urmelor năpădiră asupra lui și-i mai trîntiră în cap cu bolovani. CREANGĂ, P. 33. Îndată ce o corabie apuca pe Strîmtoare... năpădeau asupra-i două bărci. GHICA, la TDRG. Armata întîmpină un verb reflexiv:ăjmaș înverșunat în grecii ce năpădiră în țară îndată după moartea lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. I 19. 3. intranzitiv (Despre lichide) A țîșni brusc și în cantitate mare, a izbucni, a năvăli (4). vezi revărsa. Cald sînge năpădește în șipote pe gură. COȘBUC, P. II 201. De-o muche de cuțit mai trebuia ros lemnul și apa ar fi năpădit în corabie. ȘEZ. II 4. • figurat Mulțumirea îi năpădește în ochii săi aprinși. DELAVRANCEA, S. 144. |
