eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ocoli

Conjugarea verbului a ocoli: eu ocolesc, tu ocolești, el ea ocolește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ocoli”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ocoli”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ocoli conjugat la prezent
  • eu ocolesc
  • tu ocolești
  • el ea ocolește
  • noi ocolim
  • voi ocoliți
  • ei ele ocoliți
Verbul a ocoli conjugat la viitor
  • eu voi ocoli
  • tu vei ocoli
  • el ea va ocoli
  • noi vom ocoli
  • voi veți ocoli
  • ei ele vor ocoli
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ocoli conjugare la condițional prezent
  • eu aș ocoli
  • tu ai ocoli
  • el ea ar ocoli
  • noi am ocoli
  • voi ați ocoli
  • ei ele ar ocoli
Verbul a ocoli conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi ocolit
  • tu ai fi ocolit
  • el ea ar fi ocolit
  • noi am fi ocolit
  • voi ați fi ocolit
  • ei ele ar fi ocolit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ocoli la conjunctiv prezent
  • eu să fiu ocolesc
  • tu să fii ocolești
  • el ea să fie ocolească
  • noi să fim ocolim
  • voi să fiți ocoliți
  • ei ele să fie ocolească
Conjug a ocoli la imperfect
  • eu ocoleam
  • tu ocoleai
  • el ea ocolea
  • noi ocoleam
  • voi ocoleați
  • ei ele ocoleau


A ocoli conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu ocolisem
  • tu ocoliseși
  • el ea ocolise
  • noi ocoliserăm
  • voi ocoliserăți
  • ei ele ocoliseră
Verbul a ocoli conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi ocolit
  • tu să fi ocolit
  • el ea să fi ocolit
  • noi să fi ocolit
  • voi să fi ocolit
  • ei ele să fi ocolit
Conjugare a ocoli la perfectul simplu
  • eu ocolii
  • tu ocoliși
  • el ea ocoli
  • noi ocolirăm
  • voi ocolirăți
  • ei ele ocoliră
Conjugarea verbului a ocoli la perfectul compus
  • eu am ocolit
  • tu ai ocolit
  • el ea a ocolit
  • noi am ocolit
  • voi ați ocolit
  • ei ele ar ocolit
Conjugă a ocoli la viitor anterior
  • eu voi fi ocolit
  • tu vei fi ocolit
  • el ea va fi ocolit
  • noi vom fi ocolit
  • voi veți fi ocolit
  • ei ele vor fi ocolit


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
OCOLÍ, ocolesc, verb IV. tranzitiv

1. A străbate o distanță făcînd un înconjur; a merge de jur împrejur, a înconjura. Mic, cît un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, pe de margini, frunzișoara care-l adăpostise. GÎRLEANU, L. 22. Pentru ochi ca murile, Ocolii pădurile. ȘEZ. VI 125.
       • intranzitiv Ocoliră pe la biserică. CAMILAR, N. I 68. Ocolea așa, de bunăvoie, umblînd după turmele ciobanilor. SADOVEANU, B. 67. Ocolește în vîrful picioarelor casa... mai sînt cîțiva pași... A ajuns. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. L.

1.
♦ A evita să atingi sau să lovești pe cineva, ferindu-te într-o parte, făcînd un mic ocol. Cînd să iasă din Bădeni, în lumina farurilor, le apăru o căruță pe care Bunea o ocoli cu îndemînare la numai o palmă de roți. MIHALE, O. 524. La fiecare pas ocolim lucrări, eșafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42.
       • intranzitiv figurat A ieși din subiect, a divaga. Moșul ocolea cu povestirea. La TDRG.

2. A evita să întilnești (pe cineva sau ceva) sau să vorbești (despre cineva sau ceva). Oricît o insista el, ocolește deocamdată chestia nunții. CAMIL PETRESCU, T. 1148. Că pentru dînsul, că-l iubesc, Părinții-n drum mă ocolesc Și m-au gonit din casa lor. COȘBUC, P. I 283. Oamenii sînt ca păsările: pe cît un arbore este înflorit, ele îl vizitează, iar cînd frunza și floarea se usucă, ele zboară și-l ocolesc. BOLINTINEANU, O. 380.

3. (Rar) A pune gard împrejurul unui loc; a înconjura, a împrejmui, a îngrădi. Gîndeai că toate curțile sînt ocolite cu sori, așa lumină arunca. RETEGANUL, P. II 16. Ion-vodă ocoli cu șanțuri platoul muntelui. HASDEU,

I. vezi 159. Au ocolit locul acela de lăcuință. DRĂGHICI, R. 52.
♦ figurat (Învechit) A apăra, a proteja, a ocroti. Fieșcare după a sa avere și agoniseală răspunde...; iar nu cel mare și bogat nimic, căci îl ocolește puterea., și cel mic și sărac să dea tot. GOLESCU, Î. 44. De toată neputința Cea păgubitoare...le ocolește. TEODORESCU, P. P. 394.
♦ (Învechit) A încercui din toate părțile, a înconjura, a împresura, a asedia. Deodată năvăli O ceată numeroasă, pe rege-l ocoli. MACEDONSKI, O. II 249. Țara era ocolită de verb reflexiv:ăjmași. BĂLCESCU, O. II 275.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

ocolind

Participiu

ocolit

Infinitiv scurt

ocoli

Imfinitiv lung

ocolind



dex-app