| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a pitula conjugat la prezent 
 
		Verbul a pitula conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a pitula conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a pitula conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a pitula la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a pitula la imperfect 
 
		A pitula conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a pitula conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a pitula la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a pitula la perfectul compus 
 
		Conjugă a pitula la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinPITULÁ, pitulez, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. reflexiv A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, că nu se năpustească o ceată de călăi pitulați hi negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, vezi vezi 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), verb IV. |