Conjugare a pregeta

Conjugarea verbului a pregeta: eu preget, tu pregeți, el ea pregetă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a pregeta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a pregeta”!

Verbul a pregeta conjugat la prezent

eu preget
tu pregeți
el ea pregetă
noi pregetăm
voi pregetați
ei ele pregetați

Verbul a pregeta conjugat la viitor

eu voi pregeta
tu vei pregeta
el ea va pregeta
noi vom pregeta
voi veți pregeta
ei ele vor pregeta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a pregeta conjugare la condițional prezent

eu aș pregeta
tu ai pregeta
el ea ar pregeta
noi am pregeta
voi ați pregeta
ei ele ar pregeta

Verbul a pregeta conjugare la condițional perfect

eu aș fi pregetat
tu ai fi pregetat
el ea ar fi pregetat
noi am fi pregetat
voi ați fi pregetat
ei ele ar fi pregetat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a pregeta la conjunctiv prezent

eu să fiu preget
tu să fii pregeți
el ea să fie pregete
noi să fim pregetăm
voi să fiți pregetați
ei ele să fie pregete

Conjug a pregeta la imperfect

eu pregetam
tu pregetai
el ea pregeta
noi pregetam
voi pregetați
ei ele pregetau

A pregeta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu pregetasem
tu pregetaseși
el ea pregetase
noi pregetaserăm
voi pregetaserăți
ei ele pregetaseră

Verbul a pregeta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi pregetat
tu să fi pregetat
el ea să fi pregetat
noi să fi pregetat
voi să fi pregetat
ei ele să fi pregetat

Conjugare a pregeta la perfectul simplu

eu pregetai
tu pregetași
el ea pregetă
noi pregetarăm
voi pregetarăți
ei ele pregetară

Conjugarea verbului a pregeta la perfectul compus

eu am pregetat
tu ai pregetat
el ea a pregetat
noi am pregetat
voi ați pregetat
ei ele ar pregetat

Conjugă a pregeta la viitor anterior

eu voi fi pregetat
tu vei fi pregetat
el ea va fi pregetat
noi vom fi pregetat
voi veți fi pregetat
ei ele vor fi pregetat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a pregeta

PREGETÁ, pregét, verb

I. (Întrebuințat mai ales negativ)

1. intranzitiv A sta pe gînduri (înainte de a face ceva), a șovăi; a ezita, a se codi; prin extensie a întîrzia, a zăbovi. Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărit să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363.

2. intranzitiv A-i fi lene să facă ceva, a se da lenei; a se lenevi. În verb reflexiv:una din multele țesătorii. Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166.
♦ A sta inactiv, a-și da răgaz; a se liniști. [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177.

3. tranzitiv (Învechit și popular) A cruța, a menaja, a precupeți. Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

pregetând

Participiu

pregetat

Infinitiv scurt

pregeta

Imfinitiv lung

pregetând