 | as |
|
| Pregeta [ pre-ge-ta ] VEZI SINONIME PENTRU pregeta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pregeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru pregeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pregeta (forma la infinitiv) A pregeta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREGETA: PREGETÁ, pregét, verb I. (Întrebuințat mai ales negativ) 1. intranzitiv A sta pe gînduri (înainte de a face ceva), a șovăi; a ezita, a se codi; prin extensie a întîrzia, a zăbovi. Am pregetat cîteva zile, dar astăzi m-am hotărit să raportez. SADOVEANU, M. C. 35. După mijloacele mele, nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propășirea bunei și folositoarei instituțiuni de cultură. CARAGIALE, O. VII 363. 2. intranzitiv A-i fi lene să facă ceva, a se da lenei; a se lenevi. În verb reflexiv:una din multele țesătorii. Zoresc așijderi, fără să pregete, Tovarășii harnici cu o mie de degete! DEȘLIU, G. 47. Mi-a plăcut munca, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. ♦ A sta inactiv, a-și da răgaz; a se liniști. [Mihai] se aprinse de această idee a regenerației naționale și, cu puternica lui voință, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei. BĂLCESCU, O. II 177. 3. tranzitiv (Învechit și popular) A cruța, a menaja, a precupeți. Să nu vă pregetați osteneala de a veni și d-voastră poimîne la casa dumnealor la a d-sale căsătorie. SEVASTOS, N. 84. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobîndi. BĂLCESCU, O. I 129. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pregeta: pregetá (pregetát, pregetát), verb – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. latina pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, limba română, XXXVI, 325; REW 6492). derivat din latina *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – derivat preget, substantiv neutru (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adjectiv (încet, întîrziat, leneș). Forme diferite ale cuvantului pregeta: pregetát preg Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru PREGETA: PREGETÁ, préget, verb I. 1. intranzitiv A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; prin extensie a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. 2. tranzitiv (învechit) A cruța, a menaja. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobândi (BĂLCESCU). – latina *prigitare (= *pigritare < pigritia). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREGETA: PREGETA verb a se codi, a ezita, a șovăi, (învechit și regional) a se îndoi, (regional) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Moldova) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (învechit) a se cruța, a lipsi, (figurat) a oscila, (învechit figurat) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (pregeta să se ducă acolo.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREGETA: PREGETÁ, préget, verb I. intranzitiv (popular) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; prin extensie a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil latina *prigitare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREGETA: PREGETÁ, préget, verb I. intranzitiv (popular) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; prin extensie a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil latina *prigitare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pregeta: pregetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu préget, persoana a treia singular: el / ea și plural prégetă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural prégete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pregeta: pregeta verb vezi CRUȚA. ÎNTÎRZIA. PRECUPEȚI. ZĂBOVI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pregeta: pregetá (a pregeta) verb, indicativ prezent 3 prégetă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREGETA: PREGETÁ verb vezi ezita. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREGETA' pregătitívPREGĂTITÓRPREGENÉRICPRÉGETPREGETÁPREGETÁREPREGETĂTÓRPREGETĂTÚRĂpregetoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PREGETA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pregeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pregeta să se ducă acolo. Pregetá a pregeta verb, indicativ prezent 3 prégetă. |
GRAMATICA cuvântului PREGETA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pregeta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PREGETA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pregeta? Vezi cuvântul pregeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pregeta?[ pre-ge-ta ] Se pare că cuvântul pregeta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PREGETA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Forme în sintagma radioprotectoare chimică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul pregeta se conjugă: ei ele prégetă
