eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a răbufni

Conjugarea verbului a răbufni: eu răbufnesc, tu răbufnești, el ea răbufnește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a răbufni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răbufni”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a răbufni conjugat la prezent
  • eu răbufnesc
  • tu răbufnești
  • el ea răbufnește
  • noi răbufnim
  • voi răbufniți
  • ei ele răbufniți
Verbul a răbufni conjugat la viitor
  • eu voi răbufni
  • tu vei răbufni
  • el ea va răbufni
  • noi vom răbufni
  • voi veți răbufni
  • ei ele vor răbufni
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a răbufni conjugare la condițional prezent
  • eu aș răbufni
  • tu ai răbufni
  • el ea ar răbufni
  • noi am răbufni
  • voi ați răbufni
  • ei ele ar răbufni
Verbul a răbufni conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi răbufnit
  • tu ai fi răbufnit
  • el ea ar fi răbufnit
  • noi am fi răbufnit
  • voi ați fi răbufnit
  • ei ele ar fi răbufnit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a răbufni la conjunctiv prezent
  • eu să fiu răbufnesc
  • tu să fii răbufnești
  • el ea să fie răbufnească
  • noi să fim răbufnim
  • voi să fiți răbufniți
  • ei ele să fie răbufnească
Conjug a răbufni la imperfect
  • eu răbufneam
  • tu răbufneai
  • el ea răbufnea
  • noi răbufneam
  • voi răbufneați
  • ei ele răbufneau


A răbufni conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu răbufnisem
  • tu răbufniseși
  • el ea răbufnise
  • noi răbufniserăm
  • voi răbufniserăți
  • ei ele răbufniseră
Verbul a răbufni conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi răbufnit
  • tu să fi răbufnit
  • el ea să fi răbufnit
  • noi să fi răbufnit
  • voi să fi răbufnit
  • ei ele să fi răbufnit
Conjugare a răbufni la perfectul simplu
  • eu răbufnii
  • tu răbufniși
  • el ea răbufni
  • noi răbufnirăm
  • voi răbufnirăți
  • ei ele răbufniră
Conjugarea verbului a răbufni la perfectul compus
  • eu am răbufnit
  • tu ai răbufnit
  • el ea a răbufnit
  • noi am răbufnit
  • voi ați răbufnit
  • ei ele ar răbufnit
Conjugă a răbufni la viitor anterior
  • eu voi fi răbufnit
  • tu vei fi răbufnit
  • el ea va fi răbufnit
  • noi vom fi răbufnit
  • voi veți fi răbufnit
  • ei ele vor fi răbufnit


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂBUFNÍ, răbufnesc, verb IV. intranzitiv

1. A produce (prin izbire, cădere) un zgomot surd și puternic; a se izbi, a se trînti cu putere de ceva, producînd un zgomot înfundat; (despre zgomote) a răsuna puternic. Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG.
       • tranzitiv Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101.

2. A izbucni cu putere (eliberîndu-se dintr-o strînsoare, dintr-o apăsare); a țîșni, a năvăli. Pe sub ușă răbufneau din cînd in cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206.
       • figurat (Despre acțiuni, sentimente, prin extensie despre oameni) Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P.

8. Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42.
♦ tranzitiv A face să țîșnească, a împrăștia. Trenul... intră în gară, răbufnind aburi. DUMITRIU, N. 76.
♦ A năpădi asupra cuiva. L-a răbufnit o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. C. PETRESCU, A. R. 195.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

răbufnind

Participiu

răbufnit

Infinitiv scurt

răbufni

Imfinitiv lung

răbufnind



dex-app