 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a racla conjugat la prezent
Verbul a racla conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a racla conjugare la condițional prezent
Verbul a racla conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a racla la conjunctiv prezent
Conjug a racla la imperfect
A racla conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a racla conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a racla la perfectul simplu
Conjugarea verbului a racla la perfectul compus
Conjugă a racla la viitor anterior
|
|
Definiție din
RÁCLĂ, racle, substantiv feminin (Popular și arhaizant, și în forma lacră)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Sicriu, coșciug. Așezați pe copii în aceeași raclă. GALACTION, O. I 256. Să-mi lucrez racla cu mîna mea asta slăbănoagă. CREANGĂ, P. 319. Și-n biserică i-au dus Și-n două racle i-au pus. ALECSANDRI, P. P. 21. ♦ Sicriu mic în care se păstrează moaștele sfinților. În stînga tribunei e o raclă cu moaștele sfîntului Dimitrie Basarabov. CAMIL PETRESCU, O. II 352. • figurat Deschizînd foaia de strajă a primului tom, am dat de versuri scrise cu creionul. Foarte de mult închise ca într-o raclă a uitării. SADOVEANU, E. 5. 2. Ladă (mare, ornamentată). Sînt unii care, vara, adună peliniță, o usucă, o freacă-n mîini, o așază-n lacră, și trag toată iarna, și tușesc pînă își dau sufletul. DELAVRANCEA, O. II 287. Zestrea îmi șade în lacră Și eu cu sluta pe vatră, spune cel care s-a căsătorit cu o fată urîtă, dar cu zestre. 3. Cutie de lemn, închisă cu capac, în care se păstrează brînza, untul etc. La cîmp, la muncă, brînza se poartă în lacră, lăcriță sau raclă, care e trasă la strung, e lată și are capac. PAMFILE, I. C. 36. Am și lucruri, traistă, bărdiță, Sac, ceaun și cîte alte... raclă și cofiță. CONTEMPORANUL, III 837. Am o păreche de racle cu două feluri de bucate și nu se amestecă, și dacă s-ar strica, nu-i meșter să le tocmească (Oul). GOROVEI, C. 264. 4. Despărțitură într-un hambar pentru păstrarea cerealelor, a fînului etc. Hambare... de scînduri cu despărțituri numite lacre, racle sau ochiuri. PAMFILE, A. R. 217. 5. (Regional) Bucată de pămînt, formînd o parcelă. – Variantă: lácră substantiv feminin |
