Conjugare a scruta

Conjugarea verbului a scruta: eu scrutez, tu scrutezi, el ea scrutează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a scruta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a scruta”!

Verbul a scruta conjugat la prezent

eu scrutez
tu scrutezi
el ea scrutează
noi scrutăm
voi scrutați
ei ele scrutați

Verbul a scruta conjugat la viitor

eu voi scruta
tu vei scruta
el ea va scruta
noi vom scruta
voi veți scruta
ei ele vor scruta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a scruta conjugare la condițional prezent

eu aș scruta
tu ai scruta
el ea ar scruta
noi am scruta
voi ați scruta
ei ele ar scruta

Verbul a scruta conjugare la condițional perfect

eu aș fi scrutat
tu ai fi scrutat
el ea ar fi scrutat
noi am fi scrutat
voi ați fi scrutat
ei ele ar fi scrutat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a scruta la conjunctiv prezent

eu să fiu scrutez
tu să fii scrutezi
el ea să fie scruteze
noi să fim scrutăm
voi să fiți scrutați
ei ele să fie scruteze

Conjug a scruta la imperfect

eu scrutam
tu scrutai
el ea scruta
noi scrutam
voi scrutați
ei ele scrutau

A scruta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu scrutasem
tu scrutaseși
el ea scrutase
noi scrutaserăm
voi scrutaserăți
ei ele scrutaseră

Verbul a scruta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi scrutat
tu să fi scrutat
el ea să fi scrutat
noi să fi scrutat
voi să fi scrutat
ei ele să fi scrutat

Conjugare a scruta la perfectul simplu

eu scrutai
tu scrutași
el ea scrută
noi scrutarăm
voi scrutarăți
ei ele scrutară

Conjugarea verbului a scruta la perfectul compus

eu am scrutat
tu ai scrutat
el ea a scrutat
noi am scrutat
voi ați scrutat
ei ele ar scrutat

Conjugă a scruta la viitor anterior

eu voi fi scrutat
tu vei fi scrutat
el ea va fi scrutat
noi vom fi scrutat
voi veți fi scrutat
ei ele vor fi scrutat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a scruta

SCRUTÁ, scrutez, verb

I. tranzitiv A privi cercetător pentru a pătrunde cu privirea; a cerceta, a examina, a sonda. Pe cînd cei doi scrutau tufișurile de răsură și micile lanuri de pelin alburiu, Ladima cerceta numai orizontul. CAMIL PETRESCU, N. 89. Femeia asta tînără... mă scrutează necontenit. IBRĂILEANU, A. 42. Bănuitor scrutează al șirurilor număr. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96.
• (Întărit prin «din ochi», «cu ochii») Vorbea rar și scruta în același timp din ochi pe cei din jurul lui. PAS, Z. I 318. Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232.
♦ figurat A cerceta cu de-amănuntul, a examina, a analiza pentru a descoperi sensul ascuns al lucrurilor. Poți face un lucru foarte precis. (Se apropie de el și îl privește drept în ochi, scrutînd efectul): Să nu-l strici. SEBASTIAN, T. 73. Puțini sînt aceia dintre noi cari cutează a lua facla în mînă, spre a scruta la lumină ceea ce conține acea neagră fantasmă. ODOBESCU, S. III 479.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

scrutând

Participiu

scrutat

Infinitiv scurt

scruta

Imfinitiv lung

scrutând