eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a scula

Conjugarea verbului a scula: eu scol, tu scoli, el ea scoală la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a scula”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a scula”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a scula conjugat la prezent
  • eu scol
  • tu scoli
  • el ea scoală
  • noi sculăm
  • voi sculați
  • ei ele sculați
Verbul a scula conjugat la viitor
  • eu voi scula
  • tu vei scula
  • el ea va scula
  • noi vom scula
  • voi veți scula
  • ei ele vor scula
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a scula conjugare la condițional prezent
  • eu aș scula
  • tu ai scula
  • el ea ar scula
  • noi am scula
  • voi ați scula
  • ei ele ar scula
Verbul a scula conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi sculat
  • tu ai fi sculat
  • el ea ar fi sculat
  • noi am fi sculat
  • voi ați fi sculat
  • ei ele ar fi sculat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a scula la conjunctiv prezent
  • eu să fiu scol
  • tu să fii scoli
  • el ea să fie scoale
  • noi să fim sculăm
  • voi să fiți sculați
  • ei ele să fie scoale
Conjug a scula la imperfect
  • eu sculam
  • tu sculai
  • el ea scula
  • noi sculam
  • voi sculați
  • ei ele sculau


A scula conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu sculasem
  • tu sculaseși
  • el ea sculase
  • noi sculaserăm
  • voi sculaserăți
  • ei ele sculaseră
Verbul a scula conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi sculat
  • tu să fi sculat
  • el ea să fi sculat
  • noi să fi sculat
  • voi să fi sculat
  • ei ele să fi sculat
Conjugare a scula la perfectul simplu
  • eu sculai
  • tu sculași
  • el ea sculă
  • noi scularăm
  • voi scularăți
  • ei ele sculară
Conjugarea verbului a scula la perfectul compus
  • eu am sculat
  • tu ai sculat
  • el ea a sculat
  • noi am sculat
  • voi ați sculat
  • ei ele ar sculat
Conjugă a scula la viitor anterior
  • eu voi fi sculat
  • tu vei fi sculat
  • el ea va fi sculat
  • noi vom fi sculat
  • voi veți fi sculat
  • ei ele vor fi sculat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SCÚLĂ, scule, substantiv feminin

1. Unealtă; instrument. Cînd a pornit rădvanul cu mireasa... vioara lui Mură... nu mai era sculă de lemn, ci inimă zbuciumată. GALACTION, O. I 74. Voi arăta... cari sînt... sculele de cari se servește poporul nostru pentru a pescui în aceste ape. ANTIPA, P. 81. Sculele... ce slujesc în lemnăria propriu-zisă sînt: barda... briceagul... ciocanul... cleștele. PAMFILE,

I. C. 115.
♦ figurat Persoană sau lucru de care se folosește cineva pentru a săvîrși o faptă (de obicei necinstită). Oboseala nu m-a ucis, n-a verb reflexiv:ut să fie o sculă în slujba dracului care îmi verb reflexiv:ea moartea. VISSARION, B. 229.
♦ Partea activă cu care acționează o unealtă. Pînza de oțel constituie scula ferăstrăului.

2. (Învechit și arhaizant, mai ales la plural ) Lucru de preț, giuvaer, bijuterie. Fură uciși în cazne, după ce spuseseră unde aveau ascunși banii și sculele de preț. CAMIL PETRESCU, O. II 292. Catîri cu saci de bani, întregi bazare De-arginturi, scule, repede-ncărcate... Se duc spre munți. IOSIF, P. 26. Multe averi și case mari s-au ridicat în București, după ciuma lui Caragea, din sculele și banii bieților bolnavi. GHICA, S. 32.
♦ figurat Persoană care se deosebește de ceilalți prin ceva în bine sau (ironic) în rău. vezi poamă. Maică-mea, cum îl văzu, se uită la dînsul lung și cercetător...

– Bine, frate, da ce pacate-s cu d-ta? întrebă iarăși maică-mea pe tată-mio; da scula asta unde o mai găsiși? HOGAȘ, DR. II 151. Omul e tot aceeași sculă Și... experiența ce-a cîștigat e nulă! MACEDONSKI, O. I 260. Sînt sătulă De-așa sculă. PANN, P. vezi II 108.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

sculând

Participiu

sculat

Infinitiv scurt

scula

Imfinitiv lung

sculând



dex-app