 | as |
|
| Sculă [ scu-lă ] VEZI SINONIME PENTRU sculă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scula în mai multe dicționareDefinițiile pentru scula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scula (forma la infinitiv) A scula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCÚLĂ, scule, substantiv feminin 1. Unealtă; instrument. Cînd a pornit rădvanul cu mireasa... vioara lui Mură... nu mai era sculă de lemn, ci inimă zbuciumată. GALACTION, O. I 74. Voi arăta... cari sînt... sculele de cari se servește poporul nostru pentru a pescui în aceste ape. ANTIPA, P. 81. Sculele... ce slujesc în lemnăria propriu-zisă sînt: barda... briceagul... ciocanul... cleștele. PAMFILE, I. C. 115. ♦ figurat Persoană sau lucru de care se folosește cineva pentru a săvîrși o faptă (de obicei necinstită). Oboseala nu m-a ucis, n-a verb reflexiv:ut să fie o sculă în slujba dracului care îmi verb reflexiv:ea moartea. VISSARION, B. 229. ♦ Partea activă cu care acționează o unealtă. Pînza de oțel constituie scula ferăstrăului. 2. (Învechit și arhaizant, mai ales la plural ) Lucru de preț, giuvaer, bijuterie. Fură uciși în cazne, după ce spuseseră unde aveau ascunși banii și sculele de preț. CAMIL PETRESCU, O. II 292. Catîri cu saci de bani, întregi bazare De-arginturi, scule, repede-ncărcate... Se duc spre munți. IOSIF, P. 26. Multe averi și case mari s-au ridicat în București, după ciuma lui Caragea, din sculele și banii bieților bolnavi. GHICA, S. 32. ♦ figurat Persoană care se deosebește de ceilalți prin ceva în bine sau (ironic) în rău. vezi poamă. Maică-mea, cum îl văzu, se uită la dînsul lung și cercetător... – Bine, frate, da ce pacate-s cu d-ta? întrebă iarăși maică-mea pe tată-mio; da scula asta unde o mai găsiși? HOGAȘ, DR. II 151. Omul e tot aceeași sculă Și... experiența ce-a cîștigat e nulă! MACEDONSKI, O. I 260. Sînt sătulă De-așa sculă. PANN, P. vezi II 108. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCULA: SCULÁ, scol, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) trezi din somn, a (se) deștepta. • Expresia: (reflexiv) A se scula din morți = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. reflexiv (popular) A se ridica să plece; prin extensie a începe o acțiune, a se apuca de o treabă. 4. tranzitiv figurat A mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni). ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) răscula. ♦ reflexiv (învechit) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil latina *excubulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCULA: SCULÁ, scol, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) trezi din somn, a (se) deștepta. • Expresia: (reflexiv) A se scula din morți = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. reflexiv (popular) A se ridica să plece; prin extensie a începe o acțiune, a se apuca de o treabă. 4. tranzitiv figurat A mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni). ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) răscula. ♦ reflexiv (învechit) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil latina *excubulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCÚLĂ, scule, substantiv feminin 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Pânza de oțel constituie scula fierăstrăului. ♦ figurat Persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (învechit; la plural ) Obiecte de preț; giuvaere, bijuterii. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCÚLĂ, scule, substantiv feminin 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului. ♦ figurat Persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (învechit; la plural ) Obiecte de preț; giuvaere, bijuterii. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCÚLĂ sculae forme 1) mai ales la plural Obiect fabricat și acționat manual în vederea executării unei operații de muncă; unealtă; instrument. 2) Parte activă a unei mașini-unelte care vine în contact direct cu materialul ce se prelucrează. 3) figurat Persoană care se distinge prin ceva (în bine sau în rău). Bună scula mai ești!. [G.-D. sculei] /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului scula: sculae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCULA: SCULA verb 1. a (se) deștepta, a (se) trezi, (popular) a (se) pomeni, (învechit și regional) a (se) scormoni, a (se) stîrni, (prin Moldova) a (se) suminica, (învechit) a (se) scorni. (S-a scula devreme.) 2. a (se) însufleți, a învia, (învechit) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu se mai scula.) 3. a se ridica. (S-a scula de la masă.) 4. a (se) ridica. (Se scula în picioare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scula: scula verb vezi CREȘTE. DECLANȘA. DEZLĂNȚUI. FORTIFICA. ISCA. IZBUCNI. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. NORMALIZA. PORNI. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. RECONFORTA. REDRESA. REFACE. RESTABILI. REVOLTA. RIDICA. STÎRNI. TĂMĂDUI. TONIFICA. VINDECA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sculă: sculă forme 1. unealtă: scule pentru meseriași; 2. podoabă de pietre scumpe: scule și bani; 3. fam. persoană distinsă, în bine sau în rău; o sculă de om. [Origină necunoscută (greacă mod. SKULA însemnează scul, jurubiță)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sculă: scúlă forme, plural e (limba neogreacă skúla, furcă de tors). Vechĭ. Giuvaier, breloc. Azĭ. Unealtă, instrument: sculele zidaruluĭ figurat Iron. Podoabă, tacîm, pramatie, om cu defect: ce mai sculă și bețivanu cela! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCULĂ substantiv instrument, unealtă, ustensilă, (învechit și regional) sărsam, (regional) sculeață, (Moldova, Bucovina și Banat) halat, (învechit) cinie, dichis. (scula pentru dulgherie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sculă: sculă, scule substantiv feminin 1. (argoul lumii interlope) unealtă sau instrument folosit de un spărgător. 2. cuțit, șiș. 3. penis. 4. aparat electronic audiovizual. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCULĂ substantiv 1. Scule b. 2. Sculeș (16 A IV 38; 17 A III 158; Ur XXII 387). 3. Sculotă Nan 1431 (Flor 79). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scula: sculá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu scol, persoana a doua singular: tu scoli, persoana a treia singular: el / ea și plural scoálă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scoále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCÚLĂ substantiv verbal armă, bijuterie, categorie, fel, gen, giuvaer, odor, podoabă, soi, specie, speță, tip. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sculă: sculă substantiv verbal ARMĂ. BIJUTERIE. CATEGORIE. FEL. GEN. GIUVAER. ODOR. PODOABĂ. SOI. SPECIE. SPEȚĂ. TIP. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCULA: SCULÁ verb 1. vezi trezi. 2. vezi învia. 3. vezi ridica. 4. a (se) ridica. (Se scula în picioare.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sculă: scúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat scúlei; plural scúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sculă: scúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat scúlei; plural scúle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scula: sculá (a scula) verb, indicativ prezent 3 scoálă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCULĂ: SCÚLĂ substantiv verbal instrument. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCULA' scuipíciscuipíșșcuitúrăSCULSCULÁSCULAMÉNTsculăráieSCULÁRESCULĂRÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCULĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sculă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCÚLĂ sculĂe forme 1 mai ales la plural Obiect fabricat și acționat manual în vederea executării unei operații de muncă; unealtă; instrument. Bună sculĂ mai ești!. S-a sculĂ devreme. Morții nu se mai sculĂ. S-a sculĂ de la masă. Se sculĂ în picioare. SculĂ pentru dulgherie. Se sculĂ în picioare. Sculá a sculĂ verb, indicativ prezent 3 scoálă. |
GRAMATICA cuvântului SCULĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sculă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCULĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sculă? Vezi cuvântul sculă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sculă?[ scu-lă ] Se pare că cuvântul sculă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SCULĂ Inţelegi mai uşor cuvântul sculă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe reflexiv A se scula din morți = a învia reflexiv A se scula din morți = a învia |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SCULĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma ax cerebrospinal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sculă are forma: scúle
