Conjugare a smicura

Conjugarea verbului a smicura: eu smicur, tu smicuri, el ea smicură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a smicura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a smicura”!

Verbul a smicura conjugat la prezent

eu smicur
tu smicuri
el ea smicură
noi smicurăm
voi smicurați
ei ele smicurați

Verbul a smicura conjugat la viitor

eu voi smicura
tu vei smicura
el ea va smicura
noi vom smicura
voi veți smicura
ei ele vor smicura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a smicura conjugare la condițional prezent

eu aș smicura
tu ai smicura
el ea ar smicura
noi am smicura
voi ați smicura
ei ele ar smicura

Verbul a smicura conjugare la condițional perfect

eu aș fi smicurat
tu ai fi smicurat
el ea ar fi smicurat
noi am fi smicurat
voi ați fi smicurat
ei ele ar fi smicurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a smicura la conjunctiv prezent

eu să fiu smicur
tu să fii smicuri
el ea să fie smicure
noi să fim smicurăm
voi să fiți smicurați
ei ele să fie smicure

Conjug a smicura la imperfect

eu smicuram
tu smicurai
el ea smicura
noi smicuram
voi smicurați
ei ele smicurau

A smicura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu smicurasem
tu smicuraseși
el ea smicurase
noi smicuraserăm
voi smicuraserăți
ei ele smicuraseră

Verbul a smicura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi smicurat
tu să fi smicurat
el ea să fi smicurat
noi să fi smicurat
voi să fi smicurat
ei ele să fi smicurat

Conjugare a smicura la perfectul simplu

eu smicurai
tu smicurași
el ea smicură
noi smicurarăm
voi smicurarăți
ei ele smicurară

Conjugarea verbului a smicura la perfectul compus

eu am smicurat
tu ai smicurat
el ea a smicurat
noi am smicurat
voi ați smicurat
ei ele ar smicurat

Conjugă a smicura la viitor anterior

eu voi fi smicurat
tu vei fi smicurat
el ea va fi smicurat
noi vom fi smicurat
voi veți fi smicurat
ei ele vor fi smicurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a smicura

SMICURÁ, smícur, verb

I. tranzitiv A sfărîma în bucăți mici; a dumica, a frînge. (Atestat în forma smicuri) [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213.
♦ A biciui, a lovi. Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201.

– Variantă: smicurí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

smicurând

Participiu

smicurat

Infinitiv scurt

smicura

Imfinitiv lung

smicurând