eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a șpicălui

Conjugarea verbului a șpicălui: eu șpicăluiesc, tu șpicăluiești, el ea șpicăluiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a șpicălui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șpicălui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a șpicălui conjugat la prezent
  • eu șpicăluiesc
  • tu șpicăluiești
  • el ea șpicăluiește
  • noi șpicăluim
  • voi șpicăluiți
  • ei ele șpicăluiți
Verbul a șpicălui conjugat la viitor
  • eu voi șpicălui
  • tu vei șpicălui
  • el ea va șpicălui
  • noi vom șpicălui
  • voi veți șpicălui
  • ei ele vor șpicălui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a șpicălui conjugare la condițional prezent
  • eu aș șpicălui
  • tu ai șpicălui
  • el ea ar șpicălui
  • noi am șpicălui
  • voi ați șpicălui
  • ei ele ar șpicălui
Verbul a șpicălui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi șpicăluit
  • tu ai fi șpicăluit
  • el ea ar fi șpicăluit
  • noi am fi șpicăluit
  • voi ați fi șpicăluit
  • ei ele ar fi șpicăluit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a șpicălui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu șpicăluiesc
  • tu să fii șpicăluiești
  • el ea să fie șpicăluiască
  • noi să fim șpicăluim
  • voi să fiți șpicăluiți
  • ei ele să fie șpicăluiască
Conjug a șpicălui la imperfect
  • eu șpicăluiam
  • tu șpicăluiai
  • el ea șpicăluia
  • noi șpicăluiam
  • voi șpicăluiați
  • ei ele șpicăluiau
A șpicălui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu șpicăluisem
  • tu șpicăluiseși
  • el ea șpicăluise
  • noi șpicăluiserăm
  • voi șpicăluiserăți
  • ei ele șpicăluiseră
Verbul a șpicălui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi șpicăluit
  • tu să fi șpicăluit
  • el ea să fi șpicăluit
  • noi să fi șpicăluit
  • voi să fi șpicăluit
  • ei ele să fi șpicăluit
Conjugare a șpicălui la perfectul simplu
  • eu șpicăluii
  • tu șpicăluiși
  • el ea șpicălui
  • noi șpicăluirăm
  • voi șpicăluirăți
  • ei ele șpicăluiră
Conjugarea verbului a șpicălui la perfectul compus
  • eu am șpicăluit
  • tu ai șpicăluit
  • el ea a șpicăluit
  • noi am șpicăluit
  • voi ați șpicăluit
  • ei ele ar șpicăluit
Conjugă a șpicălui la viitor anterior
  • eu voi fi șpicăluit
  • tu vei fi șpicăluit
  • el ea va fi șpicăluit
  • noi vom fi șpicăluit
  • voi veți fi șpicăluit
  • ei ele vor fi șpicăluit
Definiție din
Dicționarul etimologic român
spicăluí (-uésc, -ít), verb

– (Transilvania) A împăna. germana spicken, prin intermediul în limba maghiara spékelni (Gáldi, Dict., 157).

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

șpicăluind

Participiu

șpicăluit

Infinitiv scurt

șpicălui

Imfinitiv lung

șpicăluind



dex-app