 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a sustrage conjugat la prezent
Verbul a sustrage conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a sustrage conjugare la condițional prezent
Verbul a sustrage conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a sustrage la conjunctiv prezent
Conjug a sustrage la imperfect
A sustrage conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a sustrage conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a sustrage la perfectul simplu
Conjugarea verbului a sustrage la perfectul compus
Conjugă a sustrage la viitor anterior
|
|
Definiție din
SUSTRÁGE, sustrág, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane III. 1. tranzitiv A-și însuși prin viclenie sau fraudă un lucru care aparține altuia; a fura. A sustrage mărfuri din depozit. A sustrage o sumă de bani. • reflexiv pasiv figurat Toate libertățile ce lipsesc și care se sustrag vor fi complecte într-o zi. BOLINTINEANU, O. 258. ♦ (Rar) A elimina, a îndepărta. Cuvinte devenite indispensabile limbii, cît și... forme gramaticale și sintactice, pe care nu le putem sustrage din limba noastră, fără a strica însuși caracterul său original. ODOBESCU, S. I 364. 2. tranzitiv (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prepoziție «de la») A opri, a abate, a împiedica (de la ceva). N-am știut altceva decît să mă așez atîtea ore la birou și să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C, PETRESCU, C. vezi 25. 3. reflexiv A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal, a se feri (de ceva), a se eschiva (de la ceva); prin extensie a se elibera, a scăpa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? verb reflexiv:em de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. MACEDONSKI, O. I 222. A te revolta împotriva unei vieți însemnează a nu te împăca cu ea, dar nu înseamnă de loc a te sustrage influențelor ei. GHEREA, ST. Hristos III 385. |
