 | as |
|
| Sustrage [ sus-tra-ge ] VEZI SINONIME PENTRU sustrage PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sustrage în mai multe dicționareDefinițiile pentru sustrage din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sustrage (forma la infinitiv) A sustrage conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRÁGE, sustrág, verb III. 1. tranzitiv A-și însuși prin viclenie sau fraudă un lucru care aparține altuia; a fura. A sustrage mărfuri din depozit. A sustrage o sumă de bani. • reflexiv pasiv figurat Toate libertățile ce lipsesc și care se sustrag vor fi complecte într-o zi. BOLINTINEANU, O. 258. ♦ (Rar) A elimina, a îndepărta. Cuvinte devenite indispensabile limbii, cît și... forme gramaticale și sintactice, pe care nu le putem sustrage din limba noastră, fără a strica însuși caracterul său original. ODOBESCU, S. I 364. 2. tranzitiv (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prepoziție «de la») A opri, a abate, a împiedica (de la ceva). N-am știut altceva decît să mă așez atîtea ore la birou și să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C, PETRESCU, C. vezi 25. 3. reflexiv A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal, a se feri (de ceva), a se eschiva (de la ceva); prin extensie a se elibera, a scăpa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? verb reflexiv:em de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. MACEDONSKI, O. I 222. A te revolta împotriva unei vieți însemnează a nu te împăca cu ea, dar nu înseamnă de loc a te sustrage influențelor ei. GHEREA, ST. Hristos III 385. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRAGE verb 1. a defrauda, a delapida, (rar) a frauda, (învechit și fam.) a sfeterisi, (impropriu) a deturna. (A sustrage o sumă de bani.) 2. a fura, a lua, (rar) a hoți, (regional) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilvania) a ciușdi, (prin Bucovina) a hărșni, (Moldova) a pașii, (Transilvania) a pili, (învechit și fam.) a sfeterisi, (învechit, in Transilvania) a șpilui, (familial) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (argotic) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti. (A sustrage un stilou.) 3. a fura, a-și însuși, (familial) a șterpeli, (argotic) a furgăsi, a furlua. (sustrage un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (învechit și regional) a șovăi, (familial) a se fofila. (Nu se mai poate sustrage de la...) 5. a abate. (Gîndurile îl sustrage de la lucru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRÁGE, sustrág, verb III. 1. tranzitiv A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. tranzitiv A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. reflexiv A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; prin extensie a scăpa de ceva. [perfectul simplu sustrăsei, participiu sustras] – Din limba franceza soustraire (după trage). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRÁGE, sustrág, verb III. 1. tranzitiv A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. tranzitiv A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. reflexiv A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; prin extensie a scăpa de ceva. [perfectul simplu sustrăsei, participiu sustras] – Din limba franceza soustraire (după trage). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRÁGE verb III. trecut 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ reflexiv A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrág. / < limba franceza soustraire, după trage]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRÁGE verb I. trecut 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. reflexiv a se eschiva; a căuta să scape. (după limba franceza soustraire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sustrage: sustrage vezi 1. a lua prin dibăcie sau înșelăciune: a sustrage acte; 2. a prezerva de: a sustrage pe un culpabil dela pedeapsă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sustrage: sustráge (a sustrage) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sustrág, imperfect persoana a treia singular: el / ea sustrăgeá; participiu sustrás Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUSTRAGE: SUSTRÁGE verb vezi scădea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sustrage: sustrage verb vezi SCĂDEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sustrage: sustráge verb trage Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUSTRAGE' SUSTRÁCȚIESUSTRACȚIÚNEsustractívsustrágSUSTRÁGESUSTRÁGERESUSTRÁSșuștulúcșuștulucí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sustrage Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sustrage dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A sustrage o sumă de bani. A sustrage un stilou. Sustrage un bun străin. Nu se mai poate sustrage de la. Gîndurile îl sustrage de la lucru. A sustrage un bun străin. Nu se mai poate sustrage de la. Sustráge a sustrage verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sustrág, imperfect persoana a treia singular: el / ea sustrăgeá; participiu sustrás. |
GRAMATICA cuvântului sustrage? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sustrage. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sustrage poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE sustrage? Vezi cuvântul sustrage desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sustrage?[ sus-tra-ge ] Se pare că cuvântul sustrage are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sustrage |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a trage nădejde?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
