Conjugare a toi

Conjugarea verbului a toi: eu toiesc, tu toiești, el ea toiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a toi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a toi”!

Verbul a toi conjugat la prezent

eu toiesc
tu toiești
el ea toiește
noi toim
voi toiți
ei ele toiți

Verbul a toi conjugat la viitor

eu voi toi
tu vei toi
el ea va toi
noi vom toi
voi veți toi
ei ele vor toi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a toi conjugare la condițional prezent

eu aș toi
tu ai toi
el ea ar toi
noi am toi
voi ați toi
ei ele ar toi

Verbul a toi conjugare la condițional perfect

eu aș fi toit
tu ai fi toit
el ea ar fi toit
noi am fi toit
voi ați fi toit
ei ele ar fi toit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a toi la conjunctiv prezent

eu să fiu toiesc
tu să fii toiești
el ea să fie toiască
noi să fim toim
voi să fiți toiți
ei ele să fie toiască

Conjug a toi la imperfect

eu toiam
tu toiai
el ea toia
noi toiam
voi toiați
ei ele toiau

A toi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu toisem
tu toiseși
el ea toise
noi toiserăm
voi toiserăți
ei ele toiseră

Verbul a toi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi toit
tu să fi toit
el ea să fi toit
noi să fi toit
voi să fi toit
ei ele să fi toit

Conjugare a toi la perfectul simplu

eu toii
tu toiși
el ea toi
noi toirăm
voi toirăți
ei ele toiră

Conjugarea verbului a toi la perfectul compus

eu am toit
tu ai toit
el ea a toit
noi am toit
voi ați toit
ei ele ar toit

Conjugă a toi la viitor anterior

eu voi fi toit
tu vei fi toit
el ea va fi toit
noi vom fi toit
voi veți fi toit
ei ele vor fi toit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a toi

TOI1 substantiv neutru

1. (Mai ales la sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare; partea principală, miezul unui lucru. Te-ai rupt și tu tocmai acum cînd era toiul bătăii. ȘEZ. I 264. Și cu dînsul purcedea Tocma-n valea Vajului, La fîntîna hoțului, Unde-i toiul fînului. TEODORESCU, P. P. 601.
• Expresia: În toi... sau în toiul... = în punctul sau în momentul culminant al..., în miezul, în mijlocul..., în puterea... Dormea îmbrăcat, cum sosise în toiul nopții. DUMITRIU, N. 200. A început să ningă din nou, fulgi mari și deși, dar tîrgul e în toi. BOGZA, Ț. 29. Luna lui Cuptor era în toi și parcă fierbeau zările în tremur. SADOVEANU, O. VIII 127.

2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. Cînd era sub plumbi și fum, Numai ea! Și-acum

– acum? De-ar începe iarăși toiul, Ah, de-acum de-ar fi războiul. COȘBUC, P. I 133. Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443.

3. (Învechit) Ceată, stol, cîrd, grup. Între toiul neînsemnaților tineri ce o supărau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancul B. NEGRUZZI, S. I 25.

4. (Învechit și popular, în expresie) După toiul cuiva = pe măsura, pe potriva, după felul cuiva. Feciorul babei se dăduse... în dragoste c-o fată sărăcuță, și frumușică, după toiul lui. ȘEZ. IV 159.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

toind

Participiu

toit

Infinitiv scurt

toi

Imfinitiv lung

toind