 | as |
|
| Toi [ to-i ] VEZI SINONIME PENTRU toi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toi în mai multe dicționareDefinițiile pentru toi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a toi (forma la infinitiv) A toi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOI: TOI1 substantiv neutru 1. (Mai ales la sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare; partea principală, miezul unui lucru. Te-ai rupt și tu tocmai acum cînd era toiul bătăii. ȘEZ. I 264. Și cu dînsul purcedea Tocma-n valea Vajului, La fîntîna hoțului, Unde-i toiul fînului. TEODORESCU, P. P. 601. • Expresia: În toi... sau în toiul... = în punctul sau în momentul culminant al..., în miezul, în mijlocul..., în puterea... Dormea îmbrăcat, cum sosise în toiul nopții. DUMITRIU, N. 200. A început să ningă din nou, fulgi mari și deși, dar tîrgul e în toi. BOGZA, Ț. 29. Luna lui Cuptor era în toi și parcă fierbeau zările în tremur. SADOVEANU, O. VIII 127. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. Cînd era sub plumbi și fum, Numai ea! Și-acum – acum? De-ar începe iarăși toiul, Ah, de-acum de-ar fi războiul. COȘBUC, P. I 133. Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. 3. (Învechit) Ceată, stol, cîrd, grup. Între toiul neînsemnaților tineri ce o supărau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancul B. NEGRUZZI, S. I 25. 4. (Învechit și popular, în expresie) După toiul cuiva = pe măsura, pe potriva, după felul cuiva. Feciorul babei se dăduse... în dragoste c-o fată sărăcuță, și frumușică, după toiul lui. ȘEZ. IV 159. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI2, țoiurî, substantiv neutru Păhărel avînd forma unei sticluțe cu gîtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu ( vezi ciocan); conținutul unui asemenea păhărel. Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, despre 234. La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. – Variantă: țui (SLAVICI, N. I 294) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru toi: toi substantiv verbal ANIMOZITATE. BALAMUC. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CÎRD. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GĂLĂGIE. GÎLCEAVĂ. GROS. HĂRMĂLAIE. HUIET. ÎNVRĂJBIRE. LARMĂ. LITIGIU. LUPTĂ. MULȚIME. NEÎNȚELEGERE. SCANDAL. STOL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. verb reflexiv:AJBĂ. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOI: TOI toiiuri n. 1) Moment de maximă intensitate în desfășurarea unei acțiuni sau a unui fenomen; miez toi recoltei. 2) popular Forfotă a unei mulțimi de oameni; învălmășeală. 3) învechit Grup mare de oameni, de animale aflat în dezordine; cârd. [Monosilabic] /<turc. toy Forme diferite ale cuvantului toi: iuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI2, țoiuri, substantiv neutru Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI2, țoiuri, substantiv neutru Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOI: TOÍ2, toiesc, verb IV. intranzitiv (Regional) A face zgomot, gălăgie; a hăui. Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI1, țoi, substantiv masculin (ornitologie) Scorțar1. Țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOI: TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (popular) dric, tărie, temei, (regional) vipie, viu. (În toiul nopții.) 2. zor, (popular și fam.) dârdoră. (În toiul muncii.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOI: TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (popular) dric, tărie, temei, (regional) vipie, viu. (În toiul nopții.) 2. zor, (popular și fam.) dîrdoră. (În toiul muncii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI2, țóiuri, substantiv neutru toi (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + sufix augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI1 toi m. regional Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru toi: toí, toiésc, verb IV (regional) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) liniști. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOI: TOÍ verb vezi admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, țipa, urla, zbiera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru toi: toi verb vezi ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI2 toiuri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului toi: toiuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TOI: TOÍ1, toiesc, verb IV. intranzitiv (regional) A face gălăgie; a hăui. – Din toi2. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toi: toi2 (învălmășeală, ceată) (învechit, popular) substantiv neutru, plural tóiuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI substantiv (regional) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un toi cu țuică.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI substantiv (regional) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un toi cu țuică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI1, țoi, substantiv masculin (ornitologie; regional) Țiclete. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI1, țoi, substantiv masculin (ornitologie; regional) Țiclete. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toi: toi substantiv neutru, (învălmășeli, cete) plural tóiuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țoi: țoi (pasăre) substantiv masculin, plural țoi, articulat țóii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țoi: țoi1 (pasăre) substantiv masculin, plural țoi, articulat țóii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țoi: țoi (păhărel) substantiv neutru, plural țóiuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țoi: țoi2 (păhărel) substantiv neutru, plural țóiuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚOI: ȚOI substantiv verbal scorțar, țiclean. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țoi: țoi substantiv verbal SCORȚAR. ȚICLEAN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toi: toi1 (punct culminant) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOI' TOHOÁRCĂtohóctohocítóhu-bóhuȚOITOIÁGtóicăTOIEGÉLTOIÉGELE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL toi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TOI toiiuri n. 1 Moment de maximă intensitate în desfășurarea unei acțiuni sau a unui fenomen; miez toi recoltei. În toiul nopții. În toiul muncii. În toiul nopții. În toiul muncii. ȚOI2, țóiuri, substantiv neutru toi din și variantă curentă pt. ȚOI1 toi m. ȚOI2 toiuri n. Un toi cu țuică. Un toi cu țuică. |
GRAMATICA cuvântului toi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul toi poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE toi? Vezi cuvântul toi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toi?[ to-i ] Se pare că cuvântul toi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL toi Inţelegi mai uşor cuvântul toi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= în punctul sau în momentul culminant al Învechit și popular, în expresie După toiul cuiva = pe măsura, pe potriva, după felul cuiva |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vadoasă, vadoase, adjectiv în sintagma apă vadoasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul toi are forma: tóiuri
