Conjugare a văduvi

Conjugarea verbului a văduvi: eu văduvesc, tu văduvești, el ea văduvește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a văduvi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a văduvi”!

Verbul a văduvi conjugat la prezent

eu văduvesc
tu văduvești
el ea văduvește
noi văduvim
voi văduviți
ei ele văduviți

Verbul a văduvi conjugat la viitor

eu voi văduvi
tu vei văduvi
el ea va văduvi
noi vom văduvi
voi veți văduvi
ei ele vor văduvi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a văduvi conjugare la condițional prezent

eu aș văduvi
tu ai văduvi
el ea ar văduvi
noi am văduvi
voi ați văduvi
ei ele ar văduvi

Verbul a văduvi conjugare la condițional perfect

eu aș fi văduvit
tu ai fi văduvit
el ea ar fi văduvit
noi am fi văduvit
voi ați fi văduvit
ei ele ar fi văduvit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a văduvi la conjunctiv prezent

eu să fiu văduvesc
tu să fii văduvești
el ea să fie văduvească
noi să fim văduvim
voi să fiți văduviți
ei ele să fie văduvească

Conjug a văduvi la imperfect

eu văduveam
tu văduveai
el ea văduvea
noi văduveam
voi văduveați
ei ele văduveau

A văduvi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu văduvisem
tu văduviseși
el ea văduvise
noi văduviserăm
voi văduviserăți
ei ele văduviseră

Verbul a văduvi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi văduvit
tu să fi văduvit
el ea să fi văduvit
noi să fi văduvit
voi să fi văduvit
ei ele să fi văduvit

Conjugare a văduvi la perfectul simplu

eu văduvii
tu văduviși
el ea văduvi
noi văduvirăm
voi văduvirăți
ei ele văduviră

Conjugarea verbului a văduvi la perfectul compus

eu am văduvit
tu ai văduvit
el ea a văduvit
noi am văduvit
voi ați văduvit
ei ele ar văduvit

Conjugă a văduvi la viitor anterior

eu voi fi văduvit
tu vei fi văduvit
el ea va fi văduvit
noi vom fi văduvit
voi veți fi văduvit
ei ele vor fi văduvit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a văduvi

VĂDUVÍ, văduvesc, verb IV.

1. tranzitiv (Cu privire la persoane) A face să devină văduv, a lăsa văduv (sau văduvă). Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. despre 41. Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. matematică FOLK. 383.
• reflexiv Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345.
• figurat A lăsa pe cineva singur, a lipsi de ceva. Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303.

2. intranzitiv A rămîne, a deveni văduv (sau văduvă). Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. vezi II 84. Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181.
♦ A trăi în văduvie, a duce viață de văduv. A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

văduvind

Participiu

văduvit

Infinitiv scurt

văduvi

Imfinitiv lung

văduvind