| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a vilegiatura conjugat la prezent 
 
		Verbul a vilegiatura conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a vilegiatura conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a vilegiatura conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a vilegiatura la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a vilegiatura la imperfect 
 
		A vilegiatura conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a vilegiatura conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a vilegiatura la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a vilegiatura la perfectul compus 
 
		Conjugă a vilegiatura la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinVILEGIATÚRĂ substantiv feminin (Și în forma viligiatură) Petrecere a unei perioade de timp (în cursul unei vacanțe sau al unui concediu) la țară, la munte sau pe malul mării. Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157. [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. Hristos III 123. Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, livezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Glumeț, în legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. vezi 191. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiatúră substantiv feminin |