eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a vilegiatura

Conjugarea verbului a vilegiatura: eu vilegiaturez, tu vilegiaturezi, el ea vilegiaturează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a vilegiatura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a vilegiatura”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a vilegiatura conjugat la prezent
  • eu vilegiaturez
  • tu vilegiaturezi
  • el ea vilegiaturează
  • noi vilegiaturăm
  • voi vilegiaturați
  • ei ele vilegiaturați
Verbul a vilegiatura conjugat la viitor
  • eu voi vilegiatura
  • tu vei vilegiatura
  • el ea va vilegiatura
  • noi vom vilegiatura
  • voi veți vilegiatura
  • ei ele vor vilegiatura
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a vilegiatura conjugare la condițional prezent
  • eu aș vilegiatura
  • tu ai vilegiatura
  • el ea ar vilegiatura
  • noi am vilegiatura
  • voi ați vilegiatura
  • ei ele ar vilegiatura
Verbul a vilegiatura conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi vilegiaturat
  • tu ai fi vilegiaturat
  • el ea ar fi vilegiaturat
  • noi am fi vilegiaturat
  • voi ați fi vilegiaturat
  • ei ele ar fi vilegiaturat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a vilegiatura la conjunctiv prezent
  • eu să fiu vilegiaturez
  • tu să fii vilegiaturezi
  • el ea să fie vilegiatureze
  • noi să fim vilegiaturăm
  • voi să fiți vilegiaturați
  • ei ele să fie vilegiatureze
Conjug a vilegiatura la imperfect
  • eu vilegiaturam
  • tu vilegiaturai
  • el ea vilegiatura
  • noi vilegiaturam
  • voi vilegiaturați
  • ei ele vilegiaturau
A vilegiatura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu vilegiaturasem
  • tu vilegiaturaseși
  • el ea vilegiaturase
  • noi vilegiaturaserăm
  • voi vilegiaturaserăți
  • ei ele vilegiaturaseră
Verbul a vilegiatura conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi vilegiaturat
  • tu să fi vilegiaturat
  • el ea să fi vilegiaturat
  • noi să fi vilegiaturat
  • voi să fi vilegiaturat
  • ei ele să fi vilegiaturat
Conjugare a vilegiatura la perfectul simplu
  • eu vilegiaturai
  • tu vilegiaturași
  • el ea vilegiatură
  • noi vilegiaturarăm
  • voi vilegiaturarăți
  • ei ele vilegiaturară
Conjugarea verbului a vilegiatura la perfectul compus
  • eu am vilegiaturat
  • tu ai vilegiaturat
  • el ea a vilegiaturat
  • noi am vilegiaturat
  • voi ați vilegiaturat
  • ei ele ar vilegiaturat
Conjugă a vilegiatura la viitor anterior
  • eu voi fi vilegiaturat
  • tu vei fi vilegiaturat
  • el ea va fi vilegiaturat
  • noi vom fi vilegiaturat
  • voi veți fi vilegiaturat
  • ei ele vor fi vilegiaturat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VILEGIATÚRĂ substantiv feminin (Și în forma viligiatură) Petrecere a unei perioade de timp (în cursul unei vacanțe sau al unui concediu) la țară, la munte sau pe malul mării. Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157. [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. Hristos III 123. Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, livezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106.
       • (Glumeț, în legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. vezi 191.

– Pronunțat: -gi-a-.

– Variantă: viligiatúră substantiv feminin

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

vilegiaturând

Participiu

vilegiaturat

Infinitiv scurt

vilegiatura

Imfinitiv lung

vilegiaturând



dex-app