 | as |
|
| Vilegiatură [ vi-le-gi-a-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU vilegiatură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vilegiatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru vilegiatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vilegiatura (forma la infinitiv) A vilegiatura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VILEGIATURĂ: VILEGIATÚRĂ substantiv feminin (Și în forma viligiatură) Petrecere a unei perioade de timp (în cursul unei vacanțe sau al unui concediu) la țară, la munte sau pe malul mării. Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157. [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. Hristos III 123. Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, li vezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106. • (Glumeț, în legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. vezi 191. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiatúră substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VILEGIATURĂ: VILEGIATÚRĂ vilegiaturai forme Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanțelor (de vară), în afara orașului (la țară sau într-o stațiune balneară). [G.-D vilegiaturii; silabe -gi-a-] /<fr. villégiature Forme diferite ale cuvantului vilegiatura: vilegiaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VILEGIATURĂ: VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, substantiv feminin Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [ pronunție: -gi-a-. – Variante: (popular) viligiatúră substantiv feminin] – Din limba franceza villégiature. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VILEGIATURĂ: VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, substantiv feminin Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [ pronunție: -gi-a-. – Variante: (popular) viligiatúră substantiv feminin] – Din limba franceza villégiature. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VILEGIATURĂ: VILEGIATÚRĂ substantiv feminin Interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. [pronume -gi-a-, variantă viligiatură substantiv feminin / conform limba franceza villégiature, italiana villeggiatura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VILEGIATURĂ: VILEGIATÚRĂ substantiv feminin interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. (< limba franceza villégiature) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vilegiatura: vilegiaturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu vilegiaturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural vilegiatureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vilegiatură: vilegiatúră substantiv feminin (silabe -gi-a-), genitiv dativ articulat vilegiatúrii; plural vilegiatúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vilegiatură: vilegiatúră (-gi-a-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vilegiatúrii; plural vilegiatúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vilegiatură: vilegiatură forme ședere la țară în timpul verei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'VILEGIATURA' VÎLCICĂVÎLCICÚȚĂVÎLCIOÁRĂVILEÁGVILEGIATÚRĂVILEGIATURÍSTvilegiaturístăvilegiaturísticvî́lfă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vilegiatură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vilegiatură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VILEGIATÚRĂ vilegiaturăi forme Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanțelor de vară, în afara orașului la țară sau într-o stațiune balneară. |
GRAMATICA cuvântului vilegiatură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vilegiatură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vilegiatură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vilegiatură? Vezi cuvântul vilegiatură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vilegiatură?[ vi-le-gi-a-tu-ră ] Se pare că cuvântul vilegiatură are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și deschide larg sau amândouă ușile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul vilegiatura se conjugă: ei ele vilegiatureáză
