Conjugare a zburătui

Conjugarea verbului a zburătui: eu zburătuiesc, tu zburătuiești, el ea zburătuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a zburătui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a zburătui”!

Verbul a zburătui conjugat la prezent

eu zburătuiesc
tu zburătuiești
el ea zburătuiește
noi zburătuim
voi zburătuiți
ei ele zburătuiți

Verbul a zburătui conjugat la viitor

eu voi zburătui
tu vei zburătui
el ea va zburătui
noi vom zburătui
voi veți zburătui
ei ele vor zburătui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a zburătui conjugare la condițional prezent

eu aș zburătui
tu ai zburătui
el ea ar zburătui
noi am zburătui
voi ați zburătui
ei ele ar zburătui

Verbul a zburătui conjugare la condițional perfect

eu aș fi zburătuit
tu ai fi zburătuit
el ea ar fi zburătuit
noi am fi zburătuit
voi ați fi zburătuit
ei ele ar fi zburătuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a zburătui la conjunctiv prezent

eu să fiu zburătuiesc
tu să fii zburătuiești
el ea să fie zburătuiască
noi să fim zburătuim
voi să fiți zburătuiți
ei ele să fie zburătuiască

Conjug a zburătui la imperfect

eu zburătuiam
tu zburătuiai
el ea zburătuia
noi zburătuiam
voi zburătuiați
ei ele zburătuiau

A zburătui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu zburătuisem
tu zburătuiseși
el ea zburătuise
noi zburătuiserăm
voi zburătuiserăți
ei ele zburătuiseră

Verbul a zburătui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi zburătuit
tu să fi zburătuit
el ea să fi zburătuit
noi să fi zburătuit
voi să fi zburătuit
ei ele să fi zburătuit

Conjugare a zburătui la perfectul simplu

eu zburătuii
tu zburătuiși
el ea zburătui
noi zburătuirăm
voi zburătuirăți
ei ele zburătuiră

Conjugarea verbului a zburătui la perfectul compus

eu am zburătuit
tu ai zburătuit
el ea a zburătuit
noi am zburătuit
voi ați zburătuit
ei ele ar zburătuit

Conjugă a zburătui la viitor anterior

eu voi fi zburătuit
tu vei fi zburătuit
el ea va fi zburătuit
noi vom fi zburătuit
voi veți fi zburătuit
ei ele vor fi zburătuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a zburătui

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A zburătăci (1). Dorobanțul, zburătuind un stol de lari (= pescăruși) albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podișul ostrovului. VLAHUȚĂ, R. P. 42. Ca mărul lîngă drum... Cîți trec îl zburătuiesc Și de crengi îl sărăcesc.

I. Hristos IV 216.

2. A face să cadă (dintr-o lovitură). Își mișca brațele din plin, simțindu-le parcă voinice, făcute într-adins, ca să zburătuiască țeste de dușmani. despre ZAMFIRESCU, R. 224.

– Variantă: zburătăí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

zburătuind

Participiu

zburătuit

Infinitiv scurt

zburătui

Imfinitiv lung

zburătuind