eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a zdruncina

Conjugarea verbului a zdruncina: eu zdruncin, tu zdruncini, el ea zdruncină la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a zdruncina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a zdruncina”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a zdruncina conjugat la prezent
  • eu zdruncin
  • tu zdruncini
  • el ea zdruncină
  • noi zdruncinăm
  • voi zdruncinați
  • ei ele zdruncinați
Verbul a zdruncina conjugat la viitor
  • eu voi zdruncina
  • tu vei zdruncina
  • el ea va zdruncina
  • noi vom zdruncina
  • voi veți zdruncina
  • ei ele vor zdruncina
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a zdruncina conjugare la condițional prezent
  • eu aș zdruncina
  • tu ai zdruncina
  • el ea ar zdruncina
  • noi am zdruncina
  • voi ați zdruncina
  • ei ele ar zdruncina
Verbul a zdruncina conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi zdruncinat
  • tu ai fi zdruncinat
  • el ea ar fi zdruncinat
  • noi am fi zdruncinat
  • voi ați fi zdruncinat
  • ei ele ar fi zdruncinat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a zdruncina la conjunctiv prezent
  • eu să fiu zdruncin
  • tu să fii zdruncini
  • el ea să fie zdruncine
  • noi să fim zdruncinăm
  • voi să fiți zdruncinați
  • ei ele să fie zdruncine
Conjug a zdruncina la imperfect
  • eu zdruncinam
  • tu zdruncinai
  • el ea zdruncina
  • noi zdruncinam
  • voi zdruncinați
  • ei ele zdruncinau
A zdruncina conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu zdruncinasem
  • tu zdruncinaseși
  • el ea zdruncinase
  • noi zdruncinaserăm
  • voi zdruncinaserăți
  • ei ele zdruncinaseră
Verbul a zdruncina conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi zdruncinat
  • tu să fi zdruncinat
  • el ea să fi zdruncinat
  • noi să fi zdruncinat
  • voi să fi zdruncinat
  • ei ele să fi zdruncinat
Conjugare a zdruncina la perfectul simplu
  • eu zdruncinai
  • tu zdruncinași
  • el ea zdruncină
  • noi zdruncinarăm
  • voi zdruncinarăți
  • ei ele zdruncinară
Conjugarea verbului a zdruncina la perfectul compus
  • eu am zdruncinat
  • tu ai zdruncinat
  • el ea a zdruncinat
  • noi am zdruncinat
  • voi ați zdruncinat
  • ei ele ar zdruncinat
Conjugă a zdruncina la viitor anterior
  • eu voi fi zdruncinat
  • tu vei fi zdruncinat
  • el ea va fi zdruncinat
  • noi vom fi zdruncinat
  • voi veți fi zdruncinat
  • ei ele vor fi zdruncinat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb

I. tranzitiv

1. A scutura tare, a zgudui, a clătina, a zgîlțîi; a hurduca. Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155. Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239. Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012.
       • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98.
♦ reflexiv figurat A se agita, a se zbuciuma. încotro te zdruncini, uncheșule? POPA, vezi 164.

2. figurat A clătina din temelii, a slăbi, a submina, a șubrezi. Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. Hristos II 97. Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922.

– Variantă: (învechit) strunciná (NEGRUZZI, S. I 298) verb

I.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

zdruncinând

Participiu

zdruncinat

Infinitiv scurt

zdruncina

Imfinitiv lung

zdruncinând



dex-app