luciu

LÚCIU DEFINIȚIE DIN DLRLC LUCIU

LÚCIU2, -IE, lucii, adjectiv

1. (Despre obiecte) Care răsfrînge razele de lumină, care strălucește; lucitor, lucios. Doinind treceau veseli flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust. COȘBUC, P. II 203. Lacul dormea neted, luciu ca oglinda. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind. EMINESCU, O. I 50. Rîul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. ALECSANDRI, P. A. 124.

2. Cu lustru, lustruit, prin extensie alunecos. Trecea ca un fior printr-o dungă de umbră o șopîrlă lucie; peste parcul vechi plutea o liniște mare. SADOVEANU, O. V 581. Fiind podelile tare lucii, [mărgeaua] să durigă chiar sub pat. RETEGANUL, P. V

14. Un sînge purpuriu văpsi pielea lui, lucie ca atlazul. NEGRUZZI, S. I 42.
       • Expresia: Sărăcie lucie = sărăcie totală, desăvârșită. N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul gol, staulul gol. PAS, Z. III 278. Dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286. Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici pe la rai, zise Ivan. CREANGĂ, P. 308.
       • (Adverbial, rar, în expresie) Sărac luciu = sărac lipit pămîntului. L-a băgat în judecăți... și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19.

3. (Despre un teren, un drum) Neted, lucios; lipsit de obstacole, liber, deschis. Trecură pe pod de gheață și găsiră cale lucie spre tîrg. SADOVEANU, B. 69. Nu mai rămînea turcilor decît o pustietate întinsă și lucie. ISPIRESCU, la TDRG. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce să-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113.

– Pronunțat: (forme) -ci-e.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SGRAFÍT DEFINIȚIE DIN DNEOLOG SGRAFIT

SGRAFÍT substantiv neutru (Arte) Gen de frescă constând în a aplica pe un fond negru de stuc un grund alb pentru ca apoi, prin hașuri, să se formeze umbre. [Scris și sgraffito. / < limba franceza sgraffite, italiana sgraffito].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ASTUPA DEFINIȚIE DIN DSILR ASTUPA

astupa verb vezi CONSTIPA.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

VÓMICĂ DEFINIȚIE DIN DEXLR2R VOMICA

VÓMICĂ, vomice, adjectiv (în sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică.

– Din limba franceza vomique.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FICĂȚÉL DEFINIȚIE DIN DLRLC FICATEL

FICĂȚÉL, ficăței, substantiv masculin Ficat de pasăre; (la plural ) mîncare făcută din ficat de pasăre.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ALUNGăTóRIU DEFINIȚIE DIN DACAD2 ALUNGATORIU

alungătóriu, -oáre a vezi alungător



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

TONSÚRĂ DEFINIȚIE DIN DMDN TONSURA

TONSÚRĂ substantiv feminin ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< limba franceza tonsure, latina tonsura)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!