autocratie

AUTOCRAȚÍE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 AUTOCRATIE

AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, substantiv feminin

1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.

2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [ pronunție: a-u-]

– Din limba franceza autocratie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ALPII DEFINIȚIE DIN DENCICLOP ALPII

ALPII ALBANEZI, masiv muntos în V Pen. Balcanice (Albania), continuare a Alpilor Dinarici, cuprins între izv. rîurilor Drin și Drina. Alt. max.: 2.751 m (vf. Korab).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CAVALERÉȘTE DEFINIȚIE DIN DLRLC CAVALERESTE

CAVALERÉȘTE adverb în felul cavalerilor, ca un cavaler; sincer, deschis, fără înconjur. I-am spus cavalerește scopul venirii piele. GALACTION, O. I 230.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

AUTOANALIZáRE DEFINIȚIE DIN DACAD2 AUTOANALIZARE

autoanalizáre substantiv feminin [Atestat: MDA / P: a-u-to-a- / Plural: autoanalizarezări / Etimologie: autoanaliza] 1 Analizare a propriilor calități și defecte Si: (rar) autoanalizat1 (1). 2 (Spc) Introspecție Si: (rar) autoanalizat1 (2).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PROSCRÍPȚIE DEFINIȚIE DIN DLRLC PROSCRIPTIE

PROSCRÍPȚIE, proscripții, substantiv feminin (Învechit)

1. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea în trecut pe cineva (mai ales, pentru o vină politică), izgonire din patrie (vezi surghiun); proscriere. Mărirea voastră o va ridica din toată proscripția și îi va chezășui asigurarea vieții. NEGRUZZI, S. IV 280. Ei decretează legile de proscripție. RUSSO, S. 182.

2. (În antichitatea romană) Punere în afară de lege, osîndire la moarte fără forme de judecată pentru infracțiuni politice (osînda putînd fi executată de oricine-1 întîlnea pe condamnat). Listă de proscripție = listă afișată cuprinzînd numele persoanelor declarate în afară de lege.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ZBIHUIÁLĂ DEFINIȚIE DIN DLRMO ZBIHUIALA

ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, substantiv feminin (regional) Scuturătură, zgâlțâitură.

– Din zbihui + sufix -eală.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RăSCOACE DEFINIȚIE DIN DSILR RASCOACE

răscoace verb vezi DOGORI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!