eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție proscriptie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Proscripţie [ pros-crip-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU proscripţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului proscriptie în mai multe dicționare

Definițiile pentru proscriptie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROSCRIPȚIE:
PROSCRÍPȚIE, proscripții, substantiv feminin (Învechit)

1. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea în trecut pe cineva (mai ales, pentru o vină politică), izgonire din patrie ( vezi surghiun); proscriere. Mărirea voastră o va ridica din toată proscripția și îi va chezășui asigurarea vieții. NEGRUZZI, S. IV 280. Ei decretează legile de proscripție. RUSSO, S. 182.

2. (În antichitatea romană) Punere în afară de lege, osîndire la moarte fără forme de judecată pentru infracțiuni politice (osînda putînd fi executată de oricine-1 întîlnea pe condamnat). Listă de proscripție = listă afișată cuprinzînd numele persoanelor declarate în afară de lege.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PROSCRIPȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROSCRIPȚIE:
PROSCRÍPȚIE, proscripții, substantiv feminin

1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
       • Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii.

2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun.

– Din latina proscriptio, limba franceza proscription.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROSCRIPȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROSCRIPȚIE:
PROSCRÍPȚIE, proscripții, substantiv feminin

1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
       • Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii.

2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun.

– Din latina proscriptio, limba franceza proscription.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROSCRIPȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROSCRIPȚIE:
PROSCRÍPȚIE substantiv feminin (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< latina proscriptio, limba franceza proscription)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PROSCRIPȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROSCRIPȚIE:
PROSCRÍPȚIE substantiv feminin

1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa.

2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, variantă proscripțiune substantiv feminin / conform limba franceza proscription, latina proscriptio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

proscripție
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru proscripție:
proscripți(un)e forme

1. osândire la moarte fără forme judiciare: proscripțiunile lui Sylla;

2. măsuri violente în contra persoanelor în timp de turburări civile;

3. figurat desființare: proscripțiunea unui obiceiu.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

proscripție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proscripție:
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) substantiv feminin, articulat proscrípția (-ți-a), genitiv dativ articulat proscrípției; plural proscrípții, articulat proscrípțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PROSCRIPȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROSCRIPȚIE:
PROSCRÍPȚIE proscriptiei forme vezi A PROSCRIE.
       • Listă de proscriptie listă afișată care cuprinde numele celor condamnați sau declarați în afara legii. /<lat. proscriptio, proscriptieonis limba franceza proscription
Forme diferite ale cuvantului proscriptie: proscriptiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

proscripție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proscripție:
proscrípție substantiv feminin (silabe -ți-e; mf. -scrip-), articulat proscrípția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat proscrípției; plural proscrípții, articulat proscrípțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

proscripție
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru proscripție:
proscripție substantiv verbal EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PROSCRIPTIE'
proscomidítPROȘCÓVIȚĂPROSCRÍEPROSCRÍEREPROSCRÍPȚIEPROSCRIPȚIÚNEPROSCRÍPTORPROSCRÍSPROSECTÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL proscripție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului proscripție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PROSCRÍPȚIE proscripției forme vezi A PROSCRIE.
       • Listă de proscripție listă afișată care cuprinde numele celor condamnați sau declarați în afara legii.
Proscriptio, proscripțieonis limba franceza proscription.

GRAMATICA cuvântului proscripție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului proscripție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul proscripție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul proscripție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul proscripție are forma: proscrípții
VEZI PLURALUL pentru proscripție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE proscripţie?
Vezi cuvântul proscripţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul proscripţie?
[ pros-crip-ţi-e ]
Se pare că cuvântul proscripţie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL proscripție
Inţelegi mai uşor cuvântul proscripție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Listă de proscripție = listă afișată cuprinzînd numele persoanelor declarate în afară de lege
Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii
Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL proscripție

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Fază diploidă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a în economia socialistă totalitatea rezervelor materiale, financiare și de muncă ale societății, acumulate în scopul preîntîmpinării întreruperilor în procesul reproducției; b în economia capitalistă totalitatea mijloacelor bănești
ortografie bazată, pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță
perioadă în dezvoltarea unor organisme în care numărul de cromozomi ai celulelor obișnuite este dublu în raport cu acela al celulelor sexuale
gramatică bazată pe analiza contrastivă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app