pragia

PRAGIA DEFINIȚIE DIN DONOMASTIC PRAGIA

PRAGIA, b. (Moț).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FREZă DEFINIȚIE DIN DUL6 FREZA

freză forme frizură (= limba franceza fraise).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

STRONGÍL DEFINIȚIE DIN DNOUE STRONGIL

STRONGÍL strongili m. Vierme parazit care dereglează funcționarea aparatului digestiv, respirator sau circulator la unele animale. /<lat. strongylus, limba franceza strongyle



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COLÍND DEFINIȚIE DIN DSINONIME COLIND

COLÍND s.

1. (regional) pițărău. (Un colind de Crăciun.)

2. colindare, colindat, (regional) pițărău. (Merge cu colindul de Anul Nou.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ȚIPÉNIE DEFINIȚIE DIN DSINONIME TIPENIE

ȚIPÉNIE substantiv (Transilvania) zăranie. (În pădure nu era tipenie de om.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CRUCIFORM DEFINIȚIE DIN DACAD2 CRUCIFORM

cruciform, cruciformă a [Atestat: DA / Plural: cruciformi, cruciforme / Etimologie: franceza cruciforme] (Bot) În formă de cruce (1).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PÎLC DEFINIȚIE DIN DLRLC PILC

PÎLC, pîlcuri, substantiv neutru

1. Grup mic și neorganizat de oameni (vezi ceată), mai rar, de păsări (vezi stol), de animale (vezi turmă), uneori și de plante sau de alte lucruri. a) (În legătură cu oameni) Pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pîlc de oameni, fluierînd de zor parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. REBREANU, R. II 107. Un pîlc de soldați trecu pe sub ferestre, mergînd drept prin băltoacele de apă. despre ZAMFIRESCU, R. 36. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin. COȘBUC, P. I 47. b) (În legătură cu păsări zburătoare) De-afară, cînd depărtate, cînd aproape de tot, chiar deasupra pavilioanelor, veneau zvonurile de jale ale pîlcurilor întunecoase de ciori. SADOVEANU, O. VI 255. Un pîlc întreg de pasări pierzîndu-se-n apus. EMINESCU, O. I 114. c) (În legătură cu plante) Calul mă aștepta la scară, Ungă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. VI 646. Pe pietrișul roșu-n parc Zboară pîlcuri frunze roșii. ARGHEZI, vezi 34. Jos în vale, schitul se tupila după dese și înalte pîlcuri de verdeață. HOGAȘ, M. N. 151. d) (În legătură cu alte elemente) Prin cer, treceau, unul după altul, minați de-un vînt, pîlcuri de nouri roșii. CAMILAR, N. I 120. Prin albastrul limpede, pîlcuri de nour ași albi lunecau ca niște bucăți de zăpadă. Lumina se strecura pieziș prin ramuri verzi. SADOVEANU, O. IV 78. Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare Prin pîlcuri lungi de praf întunecate. IOSIF, P. 26.
       • Locuţiune adverbiala În pîlcuri (mai rar în pîlc) sau pîlcuri-pîlcuri = în grup. În fața cîrciumii, pe prispă și în uliță, pîlcuri

– pîlcuri de oameni închinau. REBREANU,

I. 36. În pîlc sorțarii sînt porniți La drum; din mers, cu ochi mîhniți, Mereu ei caută spre sat, Și foc de greu li-i apăsat Amarul suflet. NECULUȚĂ, Ț. despre 100. Hora se sparge în pîlcuri, mulțimea se-mparte pe cărări. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.

2. (Învechit) Unitate militară formată dintr-un anumit număr de ostași; ceată, stol. Pîlcuri de cavalerie treceau pe după înălțimile ușoare, resfirîndu-se și strîngîndu-se. SADOVEANU, O. VI 243.
       • Locuţiune adverbiala În pîlcuri (-pîlcuri). [Mihai] împărți poporul în pîlcuri-pîlcuri, și le puse căpitani tot unul și unul. ISPIRESCU, M. vezi

10. La dreapta, sub pădure, romînă oaste-apare în pîlcuri și în cete pe cîmp orînduită. ALECSANDRI, P. III 220.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!