eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a acuza acuz


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Acuza [ a-cu-za ]
VEZI SINONIME PENTRU acuza PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului a acuza acuz în mai multe dicționare

Definițiile pentru a acuza acuz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a acuza
Verbul: a acuza (forma la infinitiv)
A acuza conjugat la timpul prezent:
  • eu acuz
  • tu acuzi
  • el ea acuză
  • noi acuzăm
  • voi acuzați
  • ei ele acuză
VEZI VERBUL a acuza CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












ACUZA
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ, acuz, verb

I. tranzitiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau de propoziții completive indirecte) A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă; a învinui, a învinovăți. A fost acuzat de crimă.
       • De la 1866 și pînă astăzi n-a fost afacere, n-a fost răscumpărare, n-a fost concesie și întreprindere mai însemnată în care glasul public să nu acuze pe rege că și-a băgat mîinile pretutindeni și că le-a scos întotdeauna pline cu acțiuni și cu aur, pentru el sau pentru protejații lui. literar ANTIMONARHICĂ 168.
       • absolut Faptele acuză.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ACUZA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZA verb

1. a (se) învinovăți, a (se) învinui, (livresc) a (se) incrimina, (prin Moldova) a (se) bănui, (învechit) a (se) jelui, a(se) prihăni, a( se) vinovăți, a (se) vinui. (Se acuza unul pe celălalt.)

2. (juridic) a inculpa, (livresc) a incrimina. (Îl acuza de omor.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

acuza
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acuza:
acuza verb tranzitiv: [Atestat: SAHIA, N. 68 / prezentul indicativ: acúz / Etimologie: franceza accuser, lat accusare] 1 A formula o plângere (injustiție) împotriva cuiva Si: a inculpa, a învinui, a învinovăți, a pârî (4). 2 (Frm) A face evident Si: a arăta, a vădi, a manifesta (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



ACUZA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ verb

I. trecut

1. A învinui, a învinovăți; a imputa.
♦ (juridic) A imputa cuiva un delict, o crimă.

2. (Rar) A arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta. [< limba franceza accuser, conform italiana , latina accusare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ACUZA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ verb trecut

1. a învinui, a învinovăți; a incrimina.
       • (juridic) a imputa cuiva un delict, o crimă.

2. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta. (< limba franceza accusare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ACUZA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ, acúz, verb

I. tranzitiv

1. A învinui, a învinovăți; a imputa.

2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacție.

– Din limba franceza accuser, latina accusare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACUZA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ, acúz, verb

I. tranzitiv A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă etc; a învinui, a învinovăți.- în franceză accuser (neologism din limba latină accusare).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ACUZA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ, acúz, verb

I. tranzitiv

1. A învinui, a învinovăți.

2. (Franțuzism) A arăta, a vădi, a manifesta.

– Din limba franceza accuser, latina accusare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A ACUZA acuz
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ACUZA acuz:
A ACUZÁ acúz tranzitiv (persoane) A considera vinovat; a învinui; a învinovăți. a acuza acuz de furt. /<fr. accuser, latina accusare
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ACUZĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZĂ:
ACÚZĂ substantiv feminin (juridic; (livresc)) Învinuire, acuzare. [< acuza, conform italiana accusa].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ACUZĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZĂ:
ACÚZĂ, acuze, substantiv feminin (livresc) Acuzare.

– Din acuza (derivat regresiv).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACUZĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ACUZĂ:
ACÚZĂ substantiv verbal acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ACUZĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACUZĂ:
ACÚZĂ, acuze, substantiv feminin Acuzare.

– Din acuza (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

acuză
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru acuză:
acuză substantiv verbal ACUZARE. ACUZAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

acuză
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acuză:
acúză substantiv feminin [Atestat: DEX2 / Plural: acuzaze / Etimologie: acuza] (Liv) Acuzare (2).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

acuza
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acuza:
acuzá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu acúz, persoana a treia singular: el / ea și plural acúză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

acuză
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acuză:
acúză substantiv feminin, genitiv dativ articulat acúzei; plural acúze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

acuză
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acuză:
acúză substantiv feminin, genitiv dativ articulat acúzei; plural acúze
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ACUZA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ACUZA:
ACUZÁ verb vezi arăta, manifesta, vădi.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ACUZĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZĂ:
ACÚZĂ substantiv feminin acuzare. (< italiana accusa)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

acuza
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru acuza:
acuza verb vezi ARĂTA. MANIFESTA. VĂDI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

acuza
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acuza:
acuzá (a acuza) verb, indicativ prezent 3 acúză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A ACUZA ACUZ'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acuza
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acuza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se acuza unul pe celălalt.
Îl acuza de omor.
Se acuza unul pe celălalt.
Îl acuza de omor.
Acuza de furt.
Acúză substantiv feminin [Atestat: DEX2 / Plural: acuzaze / Etimologie: acuza] Liv Acuzare 2.
Acuzá a acuza verb, indicativ prezent 3 acúză.

GRAMATICA cuvântului acuza?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acuza.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acuza poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul acuza sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul acuza se conjugă: ei ele acúză
  • group icon La plural substantivul acuză are forma: acúze

CUM DESPART ÎN SILABE acuza?
Vezi cuvântul acuza desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acuza?
[ a-cu-za ]
Se pare că cuvântul acuza are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL acuza

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagmele calendar gregorian?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana
regim în care se furnizează o anumită putere utilă
calendar întocmit la sfârșitul secolul xvi din ordinul papei grigore al xiii-lea și adoptat în prezent de toate țările europei
a pedepsi cu bătaia pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?