 | as |
|
| Arăta [ a-ră-ta ] VEZI SINONIME PENTRU arăta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arata în mai multe dicționareDefinițiile pentru arata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a arăta (forma la infinitiv) A arăta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARĂTA: ARĂTÁ, arăt, verb I. 1. tranzitiv A expune intenționat privirilor. Mi-a arătat ieri un răvaș de la dînsa. NEGRUZZI, S. I 65. Pe Bujor mi-l duc prin țară, De-l arată ca pe-o fiară. ALECSANDRI, P. P. 157. • (reflexiv, în expresie) A se arăta doctorului (sau la doctor) = a se lăsa examinat de medic. ♦ A prezenta o caracteristică. [Ulițele Iașilor] înfățișînd la toți zece pași un nou punct de privire, arată o varietate drăgălașă. NEGRUZZI, S. I 70. ♦ A da la iveală, a lăsa să se vadă. Asculta lămuririle oamenilor și rîdea arătîndu-și dinții. DUMITRIU, B. forme 8. • figurat Cerul stelele-și arată. Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. • Expresia: A-și arăta arama vezi aramă. A-și arăta colții vezi colț (II 1). 2. intranzitiv A indica printr-un gest persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. Eliza arată spre curtea din dreapta. DAVIDOGLU, M. 10. Își mișcă puțin mîna și arătă la nora cea mare și la păretele despre răsărit. CREANGĂ. P. 15. • tranzitiv (în expresie) A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară, a goni. • (Cu indicarea instrumentului acțiunii) Îmi arată din ochi pe frate-meu. SADOVEANU, O. I 434. Întrebă: Unde? Sublocotenentul nu răspunse. Îi arătă din cap înainte. SAHIA, N. 88. • Expresia: A arăta (pe cineva) cu degetul = a semnala (pe cineva) batjocurii publice. • tranzitiv A indica o măsură, o direcție etc. Steaua cea polară i-arată a lui cale. EMINESCU, O. I 92. • (Subiectul este ceasornicul sau arătătoarele lui) A marca ora. Am privit ceasornicul: lăbuțele de gînganie arătau ora două jumătate. SADOVEANU, N. forme 57. Ceasornicul arăta patru. NEGRUZZI, S. I 53. 3. tranzitiv A da o explicație, a face o demonstrație, o expunere, pentru a lămuri, pentru a dovedi sau pentru a convinge. Trebuie arătat, reluă Frunză, că prin gospodăria colectivă ne întărim patria... o facem bogată... puternică! CAMILAR, TEM. 18. Mă trudeam cu el arătîndu-i cum să rostească vorbele cele sucite străine. SADOVEANU, N. forme 36. Misia istoriei este a ne arăta... această transformație continuă, această mișcare progresistă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. • Expresia: (Familiar) Îți (îi, vă etc.) arăt eu = te (îl, vă etc.) învăț eu minte. Lasă că-i arăt eu lui! striga Bucșan, bătîndu-se cu pumnul în piept. SADOVEANU, N. forme 150. 4. tranzitiv (În opoziție cu ascunde, tăinui) A da pe față, a mărturisi, a destăinui. Partidul nu se teme să arate deschis maselor greutățile inerente unei asemenea prefaceri adînci cum este trecerea de la capitalism la socialism, greutăți trecătoare ce pot fi învinse prin lupta unită a poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2690. • A manifesta, a exterioriza prin vorbe, gesturi sau atitudini. Arăta totdeauna că disprețuiește mîncarea. SADOVEANU, N. forme 23. A ta iubire c-un suspin arat-o. EMINESCU, O. I 120. • reflexiv Moș Spînu, ca întotdeauna, se arăta nepăsător către toți. SADOVEANU, N. forme 101. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. CARAGIALE, O. 1 284. Sfînta Miercuri, auzind aceasta, s-a arătat cu mare părere de rîu. CREANGĂ, P. 91. ♦ (Urmat de o propoziție completivă directă) A servi ca indiciu, ca dovadă; a trăda. Fața lui roșie ca morcovul... arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I 58. • (Propoziția secundară este omisă; subiectul ei devine complement direct în propoziția principală) Trupul ei lungăreț o arăta [pe iapă] că e fugariță. NEGRUZZI, S. I 42. ♦ A da dovadă de..., a dovedi. În împrejurarea asta au arătat înțelepciune. SADOVEANU, P. M. 10. 5. intranzitiv A părea (după chip sau înfățișare). Pădurile își pierdeau deosebirea și arătau deopotrivă. GALACTION, O. 1 208. Aproape spîn, bălan, arăta mult mai tînăr. BASSARABESCU, vezi 8. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit!. CREANGĂ, P. 148. • Expresia: A arăta bine (sau rău) = a avea o înfățișare sănătoasă (sau bolnăvicioasă). Mult se mai mira baba, nu numai de hărnicia fetei, dar mai cu samă cum de arată ea așa de bine. SBIERA, P. 213. • reflexiv unipersonal Se arată a fi verb reflexiv:eme bună. • Expresia: Pe (sau după) cît se arată = după cum pare, pe cît se poate vedea. 6. reflexiv A apărea, a-și face apariția, a se ivi pe neașteptate. Lui Crișan, în vis, O strungă de lumină s-a deschis. Prin ea... Se arătase călare... Chivără-Roșie. BENIUC, vezi 158. O dungă de soare s-arată. COȘBUC, P. II 9. Nănașul nostru și prietenul dumitale, cumătrul lup, se și arătă în prag. CREANGĂ, P. 27. Priveliștea se stinge, în negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatec, în păsuri line ea. EMINESCU, O. I 95. În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată. ALECSANDRI, P. A. 118. • figurat (Subiectul este un abstract) Acum întîiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. BĂLCESCU, O. II 13. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARĂTA: ARĂTA verb 1. a indica, (învechit) a spune. (I-a arata drumul, cărarea.) 2. a indica, a trasa. (arata calea de urmat.) 3. a indica, a preciza, a spune, (învechit și regional) a semna, (învechit) a premite, (grecism învechit) a prohdeorisi. (După cum am arata.) 4. a scrie, a susține. (El arata în articol că...) 5. a indica, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (învechit) a specializa. (Vom arata următoarele recomandări...) 6. a aminti, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (învechit) a memora, a prenumi, (figurat) a atinge. (Problema este arata într-un document.) 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care arata învingătorii.) 8. a indica, a însemna, a marca, a preciza. (Ceasul arata timpul.) 9. a indica, a înregistra, a marca. (Termometrul arata o temperatură ridicată.) 10. a etala, a expune, a întinde. (Își arata marfa pe tarabă.) 11. a scoate. (arata limba!) 12. a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (învechit) a parastisi. (arata subiectul piesei.) 13. a înfățișa, a reda, a reprezenta. (Ce arata tabloul acesta?) 14. a demonstra, a explica, a expune. (arata o teoremă.) 15. a adeveri, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate arata cele spuse mai înainte.) 16. a demonstra, a dovedi, a manifesta, a vădi. (arata reale aptitudini pentru...). 17. a manifesta, a vădi, (figurat) a acuza. (arata dureri în regiunea...) 18. a dezvălui, a releva, a revela, a sesiza. (arata conducerii greutățile întîmpinate.) 19. a atesta, a denota, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (arata o proastă creștere.) 20. a (se) exterioriza, a (se) manifesta. (Nu se arata ca un om supărat.) 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Își arata dorința de a...) 22. a apărea, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism învechit) a se spunta. (Nu se arata cu săptămînile pe stradă.) 23. a apărea, a se ivi, a pica, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a se sfeti. (Chiar atunci s-a arata și el.) 24. a apărea, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (învechit) a se spune, (familial) a se înființa. (S-a arata la proces.) 25. a apărea, a se ivi, (învechit) a mijloci, (figurat) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zîmbet se arata pe fața lui.) 26. a apărea, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (învechit și popular) a se dezveli. (Cîmpia se arata în toată splendoarea ei.) 27. a apărea, a ieși, a se ivi. (Se arata iarba.) 28. a apărea, a se ivi, a răsări, a se ridica. (Se arata luna.) 29. a apărea, a se ivi, a miji, (regional) a (se) iți, a (se) slomni. (Se arata zorii.) 30. a părea, a semăna. (arata a fi mai mult o proză versificată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARĂTA: ARĂTÁ, arắt, verb I. 1. tranzitiv A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. • Expresia: (reflexiv) A se arăta doctorului = a se lăsa examinat de medic. 2. intranzitiv și tranzitiv A indica printr-un gest persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. • Expresia: (tranzitiv) A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară; a goni. A arăta (pe cineva) cu degetul = a semnala (pe cineva) batjocurii publice. ♦ tranzitiv A indica o măsură, o direcție etc. Steaua cea polară i-arată a lui cale (EMINESCU). ♦ tranzitiv A marca ora. Ceasornicul arată ora șase. 3. tranzitiv A da o explicație, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). • Expresia: (familial) Îți arăt eu! = te învăț eu minte!. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ tranzitiv A da dovadă de...; a dovedi. În împrejurarea asta au arătat înțelepciune (SADOVEANU). ♦ intranzitiv A părea (după înfățișare). Straiele astea pocite fac să arăți așa de sfrijit (CREANGĂ). • Expresia: A arăta bine (sau rău) = a avea o înfățișare sănătoasă (sau bolnăvicioasă). • reflexiv unipersonal Se arată a fi verb reflexiv:eme bună. • Expresia: Pe (sau după) cât se arată = după cum pare, pe cât se poate vedea. 5. reflexiv A apărea, a se ivi (pe neașteptate). O dungă de soare s-arată (COȘBUC). – latina *arrectare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARĂTA: ARĂTÁ, arắt, verb I. 1. tranzitiv A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. • Expresia: (reflexiv) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. tranzitiv A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. • Expresia: A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un locuțiune A arăta (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. ♦ A indica o măsură, o direcție etc. ♦ A indica ora, minutele și secundele. 3. tranzitiv A da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). • Expresia: (familial) Îți arăt eu ție! se spune pentru a amenința pe cineva. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ tranzitiv A da dovadă de...; a dovedi. ♦ intranzitiv A părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare. • reflexiv unipersonal Se arată a fi verb reflexiv:eme bună. 5. reflexiv A apărea, a se ivi (pe neașteptate). – latina *arrectare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARĂTA: ARĂTÁ, arắt, verb I. 1. tranzitiv A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. • Expresia: (reflexiv) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. tranzitiv A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. • Expresia: A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un locuțiune A arăta (pe cineva) cu degetul: a acuza, a supune oprobriului public. ♦ A indica o măsură, o direcție etc. ♦ A indica ora, minutele și secundele. 3. tranzitiv A da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). • Expresia: (familial) Îți arăt eu ție! se spune pentru a amenința pe cineva. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ tranzitiv A da dovadă de...; a dovedi. ♦ intranzitiv A părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare. • reflexiv unipersonal Se arată a fi verb reflexiv:eme bună. 5. reflexiv A apărea, a se ivi (pe neașteptate). – latina *arrectare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arăta: arătá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arăt, persoana a doua singular: tu arăți; persoana a treia singular: el / ea și plural arátă, conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural aráte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arăta: arătá (a arata) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arắt, persoana a doua singular: tu arắți; conjunctiv prezent 3 să aráte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARATA' arăstósarăstuiarăstuíreARÁTARĂTÁarătăciosARĂTÁNIEARĂTÁREARĂTÁREA DÓMNULUI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arăta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arăta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a arăta drumul, cărarea. Arăta calea de urmat. După cum am arăta. El arăta în articol că. Vom arăta următoarele recomandări. Problema este arăta într-un document. Tabel care arăta învingătorii. Ceasul arăta timpul. Termometrul arăta o temperatură ridicată. Își arăta marfa pe tarabă. Arăta limba! 12. Arăta subiectul piesei. Ce arăta tabloul acesta? 14. Arăta o teoremă. Toate arăta cele spuse mai înainte. Arăta reale aptitudini pentru. Arăta dureri în regiunea. Arăta conducerii greutățile întîmpinate. Arăta o proastă creștere. Nu se arăta ca un om supărat. Își arăta dorința de a. Nu se arăta cu săptămînile pe stradă. Chiar atunci s-a arăta și el. S-a arăta la proces. Un zîmbet se arăta pe fața lui. Cîmpia se arăta în toată splendoarea ei. Se arăta iarba. Se arăta luna. Se arăta zorii. Arăta a fi mai mult o proză versificată. I-a arăta drumul. După cum am arăta. El arăta în articol că. Tabel care arăta învingătorii. Își arăta dorința de a. Chiar atunci s-a arăta și el. Se arăta iarba. Se arăta zorii. Arătá a arăta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arắt, persoana a doua singular: tu arắți; conjunctiv prezent 3 să aráte. |
GRAMATICA cuvântului arăta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arăta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arăta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE arăta? Vezi cuvântul arăta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arăta?[ a-ră-ta ] Se pare că cuvântul arăta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL arăta Inţelegi mai uşor cuvântul arăta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe reflexiv, în expresie A se arăta doctorului sau la doctor = a se lăsa examinat de medic tranzitiv în expresie A arăta cuiva ușa = a da pe cineva afară, a goni A arăta pe cineva cu degetul = a semnala pe cineva batjocurii publice arăt eu = te îl, vă etc A arăta bine sau rău = a avea o înfățișare sănătoasă sau bolnăvicioasă Pe sau după cît se arată = după cum pare, pe cît se poate vedea reflexiv A se arăta doctorului = a se lăsa examinat de medic tranzitiv A arăta cuiva ușa = a da pe cineva afară; a goni A arăta pe cineva cu degetul = a semnala pe cineva batjocurii publice familial Îți arăt eu! = te învăț eu minte! A arăta bine sau rău = a avea o înfățișare sănătoasă sau bolnăvicioasă Pe sau după cât se arată = după cum pare, pe cât se poate vedea reflexiv A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic A arăta cuiva ușa = a da pe cineva afară dintr-un locuțiune A arăta pe cineva cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale reflexiv A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic A arăta cuiva ușa = a da pe cineva afară dintr-un locuțiune A arăta pe cineva cu degetul: a acuza, a supune oprobriului public |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arăta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul arăta se conjugă: ei ele arátă
