 | as |
|
| Admite [ ad-mi-te ] VEZI SINONIME PENTRU admite PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a admite în mai multe dicționareDefinițiile pentru a admite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a admite (forma la infinitiv) A admite conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admit, verb III. tranzitiv 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat și conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrid arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44. 2. A îngădui, a permite, a tolera. Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624. ♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață. • Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187. 3. (Cu privire la o cerere, o doleanță, o reclamație) A da curs favorabil, a primi ca valabil. Cererea a fost admisă. ♦ (Complementul indică pe solicitator) A primi, a înscrie. Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen. – Formă gramaticală: participiu admis. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMITE verb 1. a accepta, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A admite să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a primi. (L-a admite la club.) 3. a accepta, a consimți, a se învoi, a primi, a voi, a verb reflexiv:ea. (admite să fii soția mea?) 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaște. (Pînă la urmă a admite că așa este.) 5. a accepta, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a obicni, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Cum poți admite una ca asta?) 6. a accepta, a împărtăși, a primi. (Nu admite opiniile lui.) 7. a presupune, a spune, a zice. (Să admite că nu-i cum susții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admít, verb III. tranzitiv A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – în franceză admettre (neologism din limba latină admittere). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru admite: admíte verb tranzitiv: [Atestat: EMINESCU, N. 44 / prezentul indicativ: admít/ Etimologie: franceza admettre, lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera ca adevărat. 3 A fi (provizoriu) de acord cu ceva. 4. A îngădui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admít, verb III. tranzitiv A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din limba franceza admettre, latina admittere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru admite: admíte (admít, admís), verb – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < în franceză admettre. – derivat (din limba franceza ) admisibil, adjectiv; admisiune, substantiv feminin; inadmisibil, adjectiv Forme diferite ale cuvantului admite: admít admís Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admit, verb III. tranzitiv A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi un solicitator, a accepta un candidat. – Din limba franceza admettre, latina admittere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE verb III. trecut A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< latina admittere, conform limba franceza admettre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE verb trecut 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< latina admittere, după limba franceza admettre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru admite: admíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele admít, imperfect persoana a treia singular: el / ea admiteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural admítă; gerunziu admițând; participiu admís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru admite: admíte (a admite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele admít, imperfect persoana a treia singular: el / ea admiteá; conjunctiv prezent 3 să admítă; gerunziu admițấnd; participiu admís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A admite: A admite ≠ a interzice, a refuza, a respinge Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ADMITE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A admite Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a admite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a admite să se scoată la concurs postul vacant. L-a a admite la club. A admite să fii soția mea? 4. Pînă la urmă a a admite că așa este. Cum poți a admite una ca asta? 6. Nu a admite opiniile lui. Să a admite că nu-i cum susții. L-a a admite la club. Până la urmă a a admite că așa este. Cum poți a admite una ca asta? 6. Admíte a a admite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele admít, imperfect persoana a treia singular: el / ea admiteá; conjunctiv prezent 3 să admítă; gerunziu admițấnd; participiu admís. |
GRAMATICA cuvântului A admite? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a admite. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A admite poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE admite? Vezi cuvântul admite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul admite?[ ad-mi-te ] Se pare că cuvântul admite are trei silabe |