 | as |
|
| Aduce [ a-du-ce ] VEZI SINONIME PENTRU aduce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aduce în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aduce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aduce (forma la infinitiv) A aduce conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, adúc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). M-am dus, am căutat în glugă și am adus cavalul. SADOVEANU, N. forme 18. Venise fata de-mpărat Cu alte fete, pe-nserat, S-aducă apă din izvor. COȘBUC, P. I 280. Da de prînz Ce mi-ai adus? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 271. • (Cu privire la ființe) Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. • figurat Nu știu însă cum și ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri. ODOBESCU, S. III 23. • Expresia: Ce vînt te-aduce? se spune celui care vine pe neașteptate. Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? ALECSANDRI, T. I 123. ♦ (La imperativ) Dă-mi! (În forma regională adă) Adă la mine cele trei smicele de măr dulce! CREANGĂ, P. 273. O slugă... a adus acest bilet. – Adă, am zis. NEGRUZZI, S. I 53. 2. tranzitiv A apropia (ceva) de sine sau de o parte a trupului său. De-abia putu aduce puțin mîna spre gură. CREANGĂ, P. 15. ♦ A da (unui lucru) o anumită mișcare sau direcție. Aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 28. Miu Zglobiul Bine-l aducea, Cu sete-l trîntea. TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Expresia: A o aduce (bine) din condei sau a o aduce bine = a-și potrivi vorbele cu dibăcie, pentru a atinge scopul urmărit. A aduce vorba (de sau despre ceva) = a îndrepta vorbirea asupra unui obiect, a pomeni despre... Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor. ISPIRESCU, L. 36. 3. tranzitiv A produce, a crea, a da naștere, a pricinui. A aduce beneficii. • Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I 8. Vița ce n-aduce rod se taie. Usturoiul, cînd îl strivești, lacrimi îți aduce. • Expresia: Ce-i aduce? = ce-i folosește? ce-i pasă? ce-l importă? De-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, Ori de nu – cui ce-i aduce? EMINESCU, N. 44. 4. tranzitiv A face să ajungă (într-o anumită stare, într-o anumită situație). Iată în ce stare m-ai adus! NEGRUZZI, S. I 19. • Expresia: A aduce (pe cineva) la realitate = a face (pe cineva) să înțeleagă o anumită situație, să vadă un lucru sub aspectul lui real. Vartolomeu Diaconu încercă să-și aducă fata la realitate, de la distanță, cu tot soiul de schime elocvente, încruntîndu-se și făcîndu-i semn să înceteze. C. PETRESCU, A. 286. A aduce (pe cineva) la sapă de lemn vezi sapă. A aduce pe (sau la) brazdă (bună) vezi brazdă. • (În legătură cu substantive abstracte introduse prin prepoziție «la», exprimă acțiunea corespunzătoare sensului substantivului) Am adus la îndeplinire ordinul. • M-a trimis... să aduc la cunoștința măriei-voastre că el, cică, poate să vă facă podul.. CREANGĂ, P. 80. 5. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin. prepoziție «cu») A semăna (cu cineva sau cu ceva). Ai! ce mai cal! Al meu, tăiat din lemn de corn... Nici pe departe n-aducea cu-acela [al copiilor de bogătași]. BENIUC, vezi 36. [Părintele Palamon] aduce puțin și cu poetul Costache Conachi. IBRĂILEANU, A. 129. Apoi mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește și aduci la mers cu de-a noastre. CREANGĂ, P. 129. Aducea de departe cu un amic al maiorului. ALECSANDRI, T. I 352. 6. reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a-și aminti, vezi aminte. – Forme gramaticale: imperativ ádu și (regional) ádă, perfectul simplu adusei, participiu adus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, adúc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). • Expresia: Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. ♦ (La imperativ) Dă-mi! 2. tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. Aduce puțin mâna spre gură (CREANGĂ). ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. • Expresia: A o aduce bine (din condei) = a-și potrivi vorbele cu dibăcie. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. tranzitiv A produce, a procura, a crea; a pricinui. Un copac neîngrijit nici o roadă nu aduce (NEGRUZZI). 4. tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație. • Expresia: A aduce la același numitor = a face ca mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; figurat a uniformiza. 5. intranzitiv A semăna cu cineva sau cu ceva. Aducea de departe cu un amic al maiorului (ALECSANDRI). 6. tranzitiv și reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a-și aminti. – latina adducere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, aduc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). • Expresia: Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. 2. tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. • Expresia: A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. tranzitiv A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație, stare. 5. intranzitiv A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. tranzitiv și reflexiv (în locuțiune verbalaală) A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. – latina adducere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, adúc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). • Expresia: Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. 2. tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. • Expresia: A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. tranzitiv A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație, stare. 5. intranzitiv A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. tranzitiv și reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a(-și) aminti. – latina adducere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aduce: adúce (adúc, adús), verb – 1. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva. – 2. A produce, a da randament. 3. A încovoia, a arcui, a îndoi. 4. A se asemăna. – Mr. aduc (adușu, aduțire), megl. duc (duși), istr. aducu. < latina addūcĕre (Pușcariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); conform italiana addurre, vezi limba franceza aduir, cat. adur, spaniolă aducir, vezi portugheză aduzir. conform duce. derivat aducător, adjectiv (care aduce, econom, păstrător); aducătoare, substantiv feminin (învechit, targă); aducătură, substantiv feminin (învechit, verb reflexiv:ajă, magie); adus, substantiv neutru (acțiunea de a aduce, aducere); adusătură, substantiv feminin (contagiere). Forme diferite ale cuvantului aduce: adúc adús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADUCE verb 1. a duce. (I-a aduce pachetul acasă.) 2. a îndoi. (aduce cuiul în jos.) 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. (A aduce mari economii statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (aduce mari beneficii.) 5. a se apropia, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (învechit și popular) a se lovi, (regional) a se cumpăni, (învechit) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (aduce cu sora lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aduce: adúce (a aduce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adúc, persoana întâi plural: noi adúcem, persoana a doua plural: voi adúceți, imperfect persoana a treia singular: el / ea aduceá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aduséi, persoana întâi plural: noi adúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu ádu (și: ád-o), negație nu adúce, persoana a doua plural: voi adúceți; gerunziu aducấnd; participiu adús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aduce: adúce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adúc, imperfect persoana a treia singular: el / ea aduceá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aduséi, persoana întâi plural: noi adúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu adú (dar: ad-o), negație nu adúce; participiu adús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A aduce: A aduce ≠ a duce Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ADUCE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A aduce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a aduce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a a aduce pachetul acasă. A aduce cuiul în jos. A a aduce mari economii statului. A aduce mari beneficii. A aduce cu sora lui. Adúce a a aduce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adúc, persoana întâi plural: noi adúcem, persoana a doua plural: voi adúceți, imperfect persoana a treia singular: el / ea aduceá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aduséi, persoana întâi plural: noi adúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu ádu și: ád-o, negație nu adúce, persoana a doua plural: voi adúceți; gerunziu aducấnd; participiu adús. A a aduce mari daune statului. A aduce mari beneficii. |
GRAMATICA cuvântului A aduce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a aduce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A aduce poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aduce? Vezi cuvântul aduce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aduce?[ a-du-ce ] Se pare că cuvântul aduce are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A aduce Inţelegi mai uşor cuvântul a aduce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Expresia: A o aduce bine din condei sau a o aduce bine = a-și potrivi vorbele cu dibăcie, pentru a atinge scopul urmărit A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta vorbirea asupra unui obiect, a pomeni despre Ce-i aduce? = ce-i folosește? ce-i pasă? ce-l importă? De-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, Ori de nu – cui ce-i aduce? EMINESCU, N A aduce pe cineva la realitate = a face pe cineva să înțeleagă o anumită situație, să vadă un lucru sub aspectul lui real Reflexiv În expresie A-și aduce aminte = a-și aminti, vezi aminte A o aduce bine din condei = a-și potrivi vorbele cu dibăcie A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre A aduce la același numitor = a face ca mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; figurat a uniformiza Tranzitiv și reflexiv În expresie A-și aduce aminte = a-și aminti A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre Tranzitiv și reflexiv în locuțiune verbalaală A-și aduce aminte = a-și aminti A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre Tranzitiv și reflexiv În expresie A-și aduce aminte = a-și aminti |